Vine seara neștiută, ușa ochilor s-o-ncuie
seara asta nu e dată să și-o știe – nimănuie
fericiți sunt ochii care au aflat lumina dulce
care-o să-i închidă-n pace când vor merge să se culce.
Vine ziua ce va frânge cerul lumii la amiază
prăbușind un val pe altul și o groază pe-altă groază
Oastea Domnului nu are regulamente și reguli speciale. Pentru că toate regulile și regulamentele ei se află în Cartea Sfântă (Biblie) și în învățătura sfintei Biserici.
Îndeosebi însă, ostășia Domnului își are regulile și rânduielile ei în epistolele apostolului Pavel. Toate regulile unui bun ostaș al lui Hristos se află în epistolele celui mai viteaz ostaș din câți a avut armata Domnului pe pământ: sfântul Apostol Pavel.
În epistolele apostolului Pavel afli totul ce trebuie ostășiei tale. În epistolele marelui apostol, Oastea își află toate rânduielile ei și ostașul toate armele și regulile lui.
E cunoscută din Biblie jertfa celor doi frați Cain și Abel. Când eram prunc la școală, eu mă gândeam mai ales la fumul ce se ridica din jertfa lui Cain și Abel. Dar taina jertfei celor doi frați nu stă numai în focul și fumul ce-l făcuseră, ci stă mai ales în inima lor. Un foc ardea și în inima lui Cain și a lui Abel; în inima lui Abel ardea dragostea, bunătatea iar în inima lui Cain ardea pizma, zgârcenia şi răutatea. Din focul ce ardea în inima lui Abel se ridica spre Cer un miros de bună mireasmă, un miros bine plăcut lui Dumnezeu. Din focul ce ardea în inima lui Cain se ridica un fum greu, înăduşit de pizmă şi răutate şi acest fum era urât înaintea lui Dumnezeu. Focul şi fumul din jertfa celor doi fraţi închipuieşte şi arată aşadar inima lor.
Vino cât e ziuă încă și nu-i timpul dus!
Vino cu credință-adâncă până la Iisus!
Nici doar pân’ la Sfânta Carte ori la Casa Lui,
Treci de-acestea mai departe, pân’ la Cruce sui!
Vor fi-n contră multe, poate, fie câte vor.
Domnul îți va da prin toate, tare, ajutor.
După învierea Mântuitorului, iudeii, în ura lor, au aruncat crucile răstignirii într-o adâncitură de lângă stânca Golgotei. Peste ele au cărat apoi gunoaie. Mai târziu veniră şi păgânii şi mai astupară şi ei locurile sfinte, clădind peste ele temple idoleşti. Venind la putere împăratul creştin Constantin cel Mare, la anul 326, împărăteasa Elena plecă din Constantinopol la Ierusalim să afle Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul. Numai cu mare greutate putu afla împărăteasa Elena locurile sfinte, căci muntele Golgota era clădit cu temple idoleşti care trebuiră dărâmate, împărăteasa însăşi stătea de faţă la lucrări şi arăta ostaşilor şi lucrătorilor unde să sape. După multă săpătură, în sfârşit, fu descoperită peştera Sfântului Mormânt, şi nu departe de acolo fura aflate şi cele trei cruci de lemn în care se păstrau încă piroanele răstignirii.
Aveam noi pe atunci o șură mare. Tocmai sus, lângă acoperiș, niște rândunici făcuseră un cuibușor și acum trebuia să aibă pui. Eu le aruncam grăunțe prin șură iar ele ciuguleau apoi una se așeza pe cuib iar cealaltă sus pe o bârnă lângă ea stătea, se uita la mine și la cuibușorul lor și cânta, și cânta și îmi umplea inima de drag. Cât de bucuros eram că rândunelele mele erau în siguranță și că nimeni nu îndrăznește să se urce până acolo sus să le ia puișorii lor.
Dar cum și Hristos Domnul nostru, Căpetenia și Desăvârșirea noastră (Evrei 12, 2), a fost dat pentru o vreme în mâinile oamenilor, după planul mai dinainte al lui Dumnezeu, iar după aceea toți oamenii au fost dați în Mâinile Lui (Matei 28, 18), tot așa acum, prin același tainic Plan dumnezeiesc și noi suntem la fel.
Dar curând ne va veni în ajutor Brațul Domnului și atunci tot răul va fi ca o nimica sub talpa picioarelor noastre (Romani 16, 20).
Voi sunteți lumina lumii, voi cei care-ați fost aleși
de Hristos să-I duceți Vestea Bună unde-ați fost trimeși.
Ce lumină vi se cere, vouă, lumii s-arătați
când atâția ochi se uită cum trăiți și vă luptați.
Ce lumină-n tot ce faceți, ce-adevăr curat și drept,
ce iubire arzătoare și ce umblet înțelept,
Hristos ar fi putut mântui lumea și fãrã ucenicii Sãi, dacã ar fi vrut sã înlãture cu totul împreunã-lucrarea lor cu El. Dupã cum Dumnezeu ar fi putut face acest lucru și fãrã Întruparea ca Om a Fiului Sãu Iisus Hristos, din Preasfânta Fecioarã Maria.
Cãci lui Dumnezeu toate lucrurile Îi sunt cu putințã (Matei 10, 26). Dar în Înțelepciunea Sa cea veșnicã El a ales sã fie astfel mântuirea noastrã, cãci în acest fel a gãsit El cã va fi cel mai bine.
Dragii noștri frați, după cum v-am anunțat anterior, la sfârșitul acestei luni își va deschide cursurile Școala Biblică a Oastei Domnului la nivel național.
Reamintim că această formă de școlarizare a fost concepută de un grup de frați calificați din Sfatul Frățesc și are susținerea Sfatului Frățesc al Oastei. Ne rugăm și nădăjduim că atât cei care vor preda, precum și cursurile în sine, vor contribui la îmbogățirea cunoștințelor biblice, a învățăturilor ostășești, precum și la formarea duhovnicească a celor care vor urma această școală.
