După învierea Mântuitorului, iudeii, în ura lor, au aruncat crucile răstignirii într-o adâncitură de lângă stânca Golgotei. Peste ele au cărat apoi gunoaie. Mai târziu veniră şi păgânii şi mai astupară şi ei locurile sfinte, clădind peste ele temple idoleşti. Venind la putere împăratul creştin Constantin cel Mare, la anul 326, împărăteasa Elena plecă din Constantinopol la Ierusalim să afle Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul. Numai cu mare greutate putu afla împărăteasa Elena locurile sfinte, căci muntele Golgota era clădit cu temple idoleşti care trebuiră dărâmate, împărăteasa însăşi stătea de faţă la lucrări şi arăta ostaşilor şi lucrătorilor unde să sape. După multă săpătură, în sfârşit, fu descoperită peştera Sfântului Mormânt, şi nu departe de acolo fura aflate şi cele trei cruci de lemn în care se păstrau încă piroanele răstignirii. Greutatea era însă acum să se afle care dintre cele trei cruci este Crucea Mântuitorului. Atunci Patriarhul din acele vremuri, Macarie, duse toate cele trei cruci şi le atinse de o femeie bolnavă. Când se atinse de ea a treia cruce, îndată se tămădui. Prin această minune se află Crucea Mântuitorului, împărăteasa Elena o îmbrăcă într-o ladă de argint făcută în formă de cruce, iar Patriarhul Macarie o aşeză în biserică cu mare prăznuire. Popor mult se strânsese cu acest prilej la biserică şi gloata năvălea să vadă şi să sărute Sf. Cruce. Atunci Patriarhul Macarie se ridică pe un loc înalt şi ridică Sf. Cruce în văzul tuturor. Poporul îngenunche în faţa ei, strigând cu glas înalt: „Doamne, miluieşte-ne”. În amintirea acestei aflări a rămas Praznicul Aflării şi înălţării Sf.Cruci.
Împărăteasa Elena a lăsat Sf. Cruce în grija Patriarhului Macarie. Ea a dus cu sine numai o parte din Sf. Cruce şi piroanele, însă în curgerea vremilor şi a prigoanelor Sf. Cruce s-a pierdut. In muzeul Patriarhiei din Ierusalim se arată azi numai câteva firicele de lemn despre care se spune că ar fi din Crucea Mântuitorului.
Şi acum să ne pogorâm la locul unde a fost aflată Crucea Mântuitorului.
Coborâm într-un adânc de stâncă 30 de trepte unde apoi se desface un loc larg. Aici e capela „Sf. Elena”. În acest loc a stătut împărăteasa Elena şi, arătând ostaşilor unde să sape, privea cum decurg lucrările. Călugării arată o deschizătură unde ar fi stătut împărăteasa şi ar fi privit lucrările. Pe acest loc atârnă o icoană cu chipul împărătesei Elena.
Locul unde s-a aflat Sf. Cruce e şi mai în adânc. Din capela „Sf.Elena” coborâm în adânc încă vreo 15-20 de trepte. Acest coborâş e mai îngust Prin săpătura stâncii abia pot străbate deodată câţiva oameni. Jos în adânc se află un loc ceva mai larg. Acesta e locul unde a fost aflată Crucea Mântuitorului.
Stau cu sufletul înfiorat pe acest loc. Abia acum încep a-mi da seama că întreagă Biserica Sfântului Mormânt e săpată şi vârâtă în stânca Golgotei. Parcă dorul şi setea mântuirii sufleteşti a săpat tot mai adânc, mai adânc după izvorul vieţii din stânca Golgotei.
E aici o adâncime de peste 20 de metri, adică Crucea Mântuitorului a fost aflată la o mare adâncime. Stând aici pe acest loc eu mă gândesc: o, ce înţeles adânc are acest lucru şi pentru noi, creştinii de azi. Ca şi oarecând împărăteasa Elena şi noi trebuie să aflăm Crucea Mântuitorului.
Crucea Mântuitorului e şi azi o taină ce se afla numai pătrunzând în adânc, mai adânc în înţelesul vietii creştineşti.
Să afli Crucea Domnului înseamnă să afli dragostea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a răstignit pentru tine şi păcatele tale. Să afli Crucea lui Iisus înseamnă să afli cât de grozav a fost păcatul, că a trebuit însuşi Fiul lui Dumnezeu sa moară pentru iertarea ta. Să afli Crucea lui Iisus înseamnă sa afli şi să înţelegi vorbele apostolului Pavel: „Voi nu mai sunteţi ai voştri, ci sunteţi ai lui Iisus Hrisţos, Care v-a răscumpărat cu un preţ mare” (l Corinteni 6,19 şi 3,23) şi trebuie să trăiţi o viaţă pusă cu totul în slujba Lui.
Dacă n-ai aflat aceste lucruri, atunci să ştii, dragă cititorule, că pentru tine şi azi e îngropată Crucea Mântuitorului, adică darurile ei.
Sunt şi azi destui creştini care n-au aflat încă Crucea Mântuitorului şi de aceea nu-i nici o putere în viaţa lor.
Preot Iosif Trifa, Pe urmele Mântuitorului
