Ți-aș fi vrut, Simone, poarta descuiată,
să nu trebuiască să bat niciodată.
Dar tu n-ai avut, Simone, poarta descuiată.
Aș fi vrut, Simone, să-mi dai sărutare,
făr’ să-ți ceară asta, trista-mi așteptare.
Dar tu n-ai sărit, Simone, să-mi dai sărutare.
De ce a fost dus Israel în pustie? Răspunsul este: ca să fie încercat, să se vadă ce este în inima lui, să cunoască pe Dumnezeu și să fie curățit. Fiindcă numai așa putea să se bucure de țara desfătărilor. Viața și fericirea poporului Său este El, Domnul, de aceea trebuie să-L cunoască și să-L prețuiască mai presus de toate. Iar la aceasta nu putea să ajungă decât într-un loc deosebit, despărțit de lume și lipsit de izvoarele ei de ajutoare și sprijin, unde El putea să lucreze nemijlocit asupra și în mijlocul poporului Său.
Uitarea, niciodată, nimic să nu-ți ascundă.
Iubirea-ți scaldă totul cu limpedea ei undă.
Recunoștința-ți vină mereu cu flori divine,
Spre cine ți-a dat mâna, spre cel ce-ți face bine.
Micimea, niciodată, să nu te facă-n stare,
Să uiți recunoștința spre cine ți-e datoare.
1 Corinteni 13; Ioan 7, 38
Domnul Iisus a spus despre cei ce cred în El că râuri de apă vie vor curge din inima lor. Spunea acest lucru despre Duhul Sfânt pe care aveau să-l primească cei ce vor crede în El.
Fără îndoială că aceste „râuri” fac mult bine celor din jur. Un râu, pe unde trece, face să răsară viață și verdeață pe malurile lui. Avraam a fost un astfel de „râu”.
Pe 23-24 septembrie 2016, la casa de adunare a Oastei Domnului din Gherla, a avut loc Modul I al Școlii Biblice a Oastei Domnului la nivel național.
Fratele Daniel Oprean (Simeria, HD) a susținut partea I a cursului intitulat „Pr. Iosif Trifa; Ce este Oastea Domnului?”
Mai multe detalii despre Școala Biblică Națională a Oastei Domnului, cât și suportul de curs, puteți găsi aici.
Nici unul dintre noi nu-i scutit de posibilitatea de a păcătui, de aceea nu-i scutit nici de datoria de a ierta. Nu s-a putut ascunde de păcat, n-ar trebui să se ascundă nici de Hristos. A ascultat de şarpe, n-are dezvinovăţire să asculte şi de Dumnezeu. A primit nesilit ispita de bună voie ar trebui să primească şi harul Crucii mântuitoare.
În lupta cu păcatul şi spre dobândirea mântuirii, Dumnezeu a dat fiecărui om viu descoperirea adevărului care este Învăţătura şi Lumina Sa. Apoi i-a dat voinţa liberă. Apoi sfătuitorul conştiinţei sale. Apoi Sângele lui Hristos şi puterea Duhului Sfânt.
Unde n-a fost nimeni încă, du Cuvântul cel curat,
Și-o să-ți mulțumească veșnic cei ce ți l-au ascultat.
Unde n-a mers nimeni încă, mergi cu-al lacrimii alin,
Și-or să-ți mulțumească veșnic cei de duc ascuns suspin.
Unde n-a pătruns lumina cunoștinței lui Hristos,
Du-o, și-o să strălucească Chipul veșnic luminos.
Acolo, la picioarele Domnului meu Iisus, șezând jos și smerit, am primit eu prin rugăciune cele mai mari bucurii, mângâieri și încurajări. Acolo am primit lumină și mustrare pentru neascultările mele. Acolo, am primit încovoiat, loviturile încercărilor prin care s-a făcut lumină și bucurie în gândurile și în inima mea, în viața mea și în veșnicia mea.
La picioarele Domnului meu Iisus m-am smerit plângând când mi-am recunoscut vina mea. Acolo m-am prăbușit recunoscător în clipa izbăvirii mele. De acolo am plecat spre cei dragi și acolo am căutat să vin cu ei.
Viitoare valuri vor porni curând,
Locul celor stinse, mai frumos luând,
Frontul celor care moartea i-a învins,
Alții or să-l umple, larg și necuprins.
Viitoare ramuri vor ieși cu-avânt,
Să-ntregească locul celor ce s-au frânt.
Zdrobit prin suferință înseamnă cea mai cutremurătoare jertfă și cea mai mare iubire. Nu poate să mai existe o alta asemenea ei. Și numai aceasta a fost de un așa de mare preț cum cerea Dreptatea, pentru ca să poată într-adevăr corespunde cu prisosință cerințelor Sfințeniei și Judecății dumnezeiești, spre a putea face o desăvârșită și totală răscumpărare pentru noi toți, cei care eram total pierduți.
