Zdrobit prin suferință înseamnă cea mai cutremurătoare jertfă și cea mai mare iubire. Nu poate să mai existe o alta asemenea ei. Și numai aceasta a fost de un așa de mare preț cum cerea Dreptatea, pentru ca să poată într-adevăr corespunde cu prisosință cerințelor Sfințeniei și Judecății dumnezeiești, spre a putea face o desăvârșită și totală răscumpărare pentru noi toți, cei care eram total pierduți.
Nici o minte omenească nu va fi în stare să cuprindă, în mărimea ei nebănuită, Jertfa adusă de Hristos pentru mântuirea omului și a omenirii. Iată ce înseamnă păcatul. Cu câtă ușurință l-a făcut omul și cu câtă greutate a trebuit să-l ispășească Dumnezeu!
Cât de ușor se face ruptura, dar cât de greu se mai poate reface! Cât de ușor este să te prăbușești, dar cât de greu este să te mai poți ridica din nou!
De aceea, sufletul meu și fiul meu, cutremură-te în fața Jertfei Dragostei lui Dumnezeu și în fața vinovăției tale. Și învață cum să te ții curat.
De rușine vor rămâne numai aceia care s-au încrezut în satana, cel mincinos care i-a mințit că, dacă vor păcătui, vor fi fericiți.
Și aceia care s-au luat după duhul nebun și lumesc care i-a înșelat că, dacă îl vor urma, vor afla în el bucuria.
Aceia care umblă și luptă plini de lăcomia banului, a slavei lumești și a deșertăciunilor care pier atât de curând, sunt totdeauna nefericiți. Toate acestea îl lasă pe omul care le caută gol și chinuit, în moarte și în veșnicie. Numai cu povara zdrobitoare a păcatului pe care l-a făcut umblând după ele.
Mărturisiți cu putere și cu îndrăzneală Cuvântul lui Hristos și nu vă temeți niciodată. El nu vă va lăsa de rușine.
Umblați cu adevărul și nu vă temeți. El nu vă va lăsa rușinați nicicând și niciunde. Trăiți cinstit, cuviincios, drept și înțelept cu Hristos și nu vă temeți, nu veți rămâne de rușine nici la judecata oamenilor, nici la cea a lui Dumnezeu. Veți vedea!
Însetat este întotdeauna orice suflet omenesc… Numai apele din care fiecare merge să se adape sunt mereu altele.
Luptele și alergarea pentru stăpânirea setei sufletului sunt la fel în fiecare om. Numai izvoarele la care merge fiecare suflet spre a-și potoli setea, acestea nu sunt la fel.
O, Dumnezeule al Milei, îndreaptă toată sufletele numai spre izvoarele Tale. Numai acolo este adevărata potolire a setei noastre. Amin.
Pășunile dulci, Traian Dorz
