Nu-i loc mai sfânt decât acela
unde-I Hristos și-unde-s ai Săi;
acolo-I Duhul Sfânt putere,
acolo-i dragostea văpăi…
Cuvântul Sfânt acolo-i soare,
credința-i umblet fericit,
iar părtășia sfințitoare
e-avutul cel mai strălucit.
Oastea Domnului
Porunca și ascultarea (I) – Traian Dorz
Orbul n-a primit decât o porunca: „Du-te de te spală“. Și nici măcar n-a fost însoțită de făgăduința vindecării ascultarea de această poruncă. Și totuși el a primit, fiindcă a avut credință în Acela Care i-a spus: „Du-te“. Asta este credința!
Dumnezeu Își are planurile Sale și gândurile Sale cu fiecare suflet pe care vrea să-l mântuiască! Cine vrea să fie mântuit, acela trebuie să facă întocmai cum îi spune Hristos. Nu altfel. Trebuie să meargă până unde îi va spune Domnul și nu mai puțin; și să pornească atunci când îi spune El, nu mai târziu; și să se ducă acolo unde îl trimite El și nu în altă parte.
Chiar și Cuvântul care nu ți-ar fi adresat ție ia-l pentru tine…
Nu-i om fără-o credință – Traian Dorz
Nu-i om fără-o credință, nu-i nici un om ateu
când moare să nu-ntoarcă strigând spre Dumnezeu
mai poate câte unul trăi fără Hristos
dar a muri nu poate nici un necredincios.
E-ngrozitoare viața trăită în păcat
dar moartea-n el e-o groază pe veci de neuitat
cine-a văzut cum moare un om necredincios
cât va trăi nu uită sfârșitul fioros.
Om trimis de Dumnezeu (II) – James Foster
A ȘTIUT CE SĂ ALEAGĂ
Moise știa la fel de bine și ce nu a vrut dar și ce a vrut. Cuvânt care a fost tradus ci a vrut implică noțiunea de “a alege”. Moise nu a stat deloc pe gânduri. Odată ce a făcut alegerea, a fost gata să plătească prețul pentru decizia luată. În limba greacă cuvântul tradus ci a vrut este “hairetikos” care în limba română înseamnă “eretic”. În ochii egiptenilor, așa a fost. Moise a respins zeii lor și tot ce avea el în Egipt ca să-L urmeze pe singurul Dumnezeu adevărat într-o misiune unică. Ce ironie că un astfel de cuvânt îl definește pe Moise chiar în momentul alegerii sale.
Om trimis de Dumnezeu (I) – James Foster
Sfânta Scriptură afirmă în repetate rânduri că Moise a fost trimis de Dumnezeu, fapt evident prin amploarea lucrării și rezultatele ei. Desigur că Moise a fost trimis cu o misiune unică. Dar Biblia ne mai învață că fiecare creștin este un trimis al lui Dumnezeu. Și Însuși Domnul Iisus a declarat identitatea și misiunea trimișilor Lui astfel: “Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii.” Așadar fiecare mădular din trupul lui Hristos ar trebui să fie activ în a se împotrivi stricăciunii păcatului și stăpânitorilor întunericului acestui veac.
Păcatul nu se iartă (II) – Traian Dorz
Slujba celor ce doar predică cu gura și cu buzele învățăturile Domnului este foarte ușoară… Pe când mărturisirea celor ce le trăiesc cu fapta și cu adevărul este grea, fiindcă nu este o ocupație, ci o jertfă. Nu o datorie, ci o dăruire. Din pricina aceasta, predicatori se găsesc destui și peste tot, dar mărturisitori cu fapta și cu adevărul se găsesc prea puțini și numai în rare locuri și vremuri.
Totusi încă mai sunt! Fericite locurile și vremurile care îi au și sufletele care îi urmează! Poate că predici am rostit și eu destule şi la destui, prin graiul şi prin scrisul meu, iar pentru aceasta mi-am primit mai mult sau mai puţin plata de la semenii mei. O plată bună sau rea…
Nu lăsa la nimeni – Traian Dorz
Nu lăsa la nimeni, pildă rea, în lume
căci, după aceasta, mulți au să se-ndrume,
când va fi căutată calea de-unde vine
se va ști odată c-a-nceput cu tine.
Nu da nimănuia un prilej de-ocară,
cineva ți-l vede și-l va duce-n țară
iar când mulți pieri-vor în a lui rușine
are să se afle c-a-nceput cu tine.
Păcatul nu se iartă (I) – Traian Dorz
Hristos a trăit în adevăr unica viață omenească fără de păcat, pentru că, din starea de om, să poată aduce pentru omenire unica Jertfă desăvârșit sfântă; și pentru a-l putea răscumpăra pe omul care era căzut în robie, S-a facut rob El, în locul nostru, care eram vânduți, prin păcatul nostru, în osânda și în stăpânirea diavolului (Col 2, 13-15).
Numai singură-mplinirea – Traian Dorz
Numai singură-mplinirea are o răsplată
vorba este numai frunză, oricât e de lată,
gândurile bune, numai, fără de-mplinire
n-au, ca florile uscate, nici o răsplătire.
Doamne, dă-mi, Doamne, dă-mi mereu
sufletului meu, sufletului meu
roadele cerești, roadele cerești
ce Tu le dorești.
Măsura iertării – Ioan Beg
Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori? (Matei 18, 21)
Dintre atributele dumnezeirii două îmi par a fi cele mai mărețe și de care noi oamenii beneficiem cel mai mult. Acestea ar fi: iubirea și iertarea. Despre iubirea lui Dumnezeu s-a scris mult și se vorbește mult, vorbește și Mântuitorul mai ales în cunoscutul verset din Ioan 3, 16: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”… Iar despre iertare, parcă nu chiar așa mult.
În rugăciunea Tatăl nostru iertarea lui Dumnezeu ne apare, cumva, condiționată, sau într-un raport de dependență: “Și ne iartă nouă păcatele noastre precum iertăm și noi greșiților noștri”. De asemenea, la finalul rugăciunii împărătești, Mântuitorul insistă pe tema aceasta a iertării: “Dacă iertați oamenilor greșelile lor și Tatăl vostru Cel Ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6, 14-15).