Numai singură-mplinirea – Traian Dorz
Numai singură-mplinirea are o răsplată
vorba este numai frunză, oricât e de lată,
gândurile bune, numai, fără de-mplinire
n-au, ca florile uscate, nici o răsplătire.
Doamne, dă-mi, Doamne, dă-mi mereu
sufletului meu, sufletului meu
roadele cerești, roadele cerești
ce Tu le dorești.
Decât să vorbesc o sută, mai bine fac una
vorba zboară ca și pleava când o ia furtuna
însă fapta-i ca și grâul, greu și galben vara
când se bucură pământul și hrănește țara.
Să nu mă opresc din luptă inima cât bate
orice s-ar stârni-mpotrivă, orice s-ar abate
să caut orice urmă sfântă și cărare dreaptă
ca să fac o faptă bună cuiva care-așteaptă.
Doamne, să nu pierd o clipă când pot face-un bine
o ocazie pierdută, rareori mai vine
ci, oriunde văd o lipsă, s-o-mplinesc îndată
aurul mai pot să-l aflu – timpul niciodată!