Ce îngrozitor de grea este într-adevăr starea care te înghite ca o mlaștină sau ca un balaur, starea din care nu mai vezi nici o scăpare. Dar nu deznădăjdui nici chiar atunci. Mai este o salvare la Dumnezeu! El are totdeauna încă o ușă de salvare. Dar crede atât de puternic cum cere minunea pe care o aștepți.
Dar în cele mai grele din stările sale, sufletul nenorocit de tot nu mai găsește nici o putere, nici să se roage, nici să plângă, nici să nu mai îndrăznească o nădejde.
Mâine vom sui și noi
Sus pe câte-o rază
și ne va opri apoi
Soarele-n amiază,
așteptându-ne duios
blând să ne sărute,
de pe chipul glorios,
lacrimile mute.
Chipul de alături ne arată o icoană din facerea lumii, când a făcut Dumnezeu, în ziua a cincea, vietăţile. Istoria despre facerea lumii e foarte simplă, dar plină de înţeles şi înţelepciune. „Şi a văzut Dumnezeu că sunt bune”, aşa ne spune Biblia că a zis Domnul după fiecare zi din cele şase zile în care a făcut lumea şi pe om. „Şi s-a uitat Dumnezeu peste tot ce făcuse şi iată, toate erau foarte bune” (Facere 1).
A devenit o frumoasă tradiție ca în luna lui brumărel, frații și surorile din Ighiel, județul Alba, să aibă o adunare de mulțumire pentru roadele sufletești și pământești pe care Domnul ni le-a dăruit.
Așadar, vă invităm ca într-o atmosferă plina de recunoștință să mulțumim împreună Domnului în casa de adunare a Oastei din Ighiel, pe 27 Octombrie 2018, începând cu ora 18:00.
Chipul de mai jos ne arată cum se rugau israelitenii din Biblie când veneau asupra lor nenorociri, necazuri şi alte plăgi şi pedepse trimise de la Dumnezeu pentru păcatele lor. Profeţii, preoţii şi regii se puneau atunci în fruntea poporului şi se rugau cu toţii pentru dumnezeiasca iertare şi împăcare cu Dumnezeu.
“…Oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 10, 32-39)
Domnul Iisus a spus aceste cuvinte ucenicilor Săi, dar ele sunt la fel de valabile şi pentru noi astăzi.
Pentru a-L mărturisi însă, trebuie să-L ai în viaţa ta ca Domn şi stăpân peste faptele, gândurile şi simţurile tale. Numai aşa vei putea mărturisi despre pacea, nădejdea, bucuria şi împlinirea ta în Hristos. Doar dacă ţi-ai predat viaţa ta Iui Dumnezeu, vei putea mărturisi ca şi psalmistul: “Voi istorisi ce a făcut El sufletului meu” (Psalm 66, 16). Sau ca psalmistul Oastei: “Datori suntem… să spunem, să spunem mereu ce mult ne-a iubit Dumnezeu”.
Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul,
viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim
și undeva în cale stă neştiut mormântul
și nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.
Atâtea nume smerite de oameni și cetăți care ar fi rămas într-o veșnică uitare, înmormântate în marea egală a gloatei, au fost înălțate dintr-o dată, prin alegerea și lucrarea puterii lui Hristos, până la cea mai înaltă răspundere și slavă neuitată în veci. Dar tot prin lucrarea puterii Lui, toate numele oamenilor și ale popoarelor trufașe și tirane au fost prăbușite pe totdeauna în disprețul lui Dumnezeu și al oamenilor. Căci asta face Dumnezeu.
Revenind la locurile începutului credinței noastre, revederea acestor locuri, după ani de luptă și de jertfă, ne aduce totdeauna o mare înviorare inimii și o dulce mângâiere sufletului nostru. Să nu le uităm pe acestea niciodată! În locurile începutului nostru cu Dumnezeu regăsim atâtea amintiri duioase și atâtea ființe iubite! Acolo ne îmbărbătăm totdeauna credința și ne înviorăm iarăși puterile sleite de luptele, de hărțuielile și de păcatele printre care am trecut. Când întoarcem de acolo, parcă venim de la o baie fericită prin care ne-am trecut sufletul.
De mii de ani vorbește Sfânta Scriptură despre o energie a cărei declanșare și căldură va topi, va arde și va nimici într-o clipă nu numai pământul cu tot ce este pe el, dar și atmosfera și ionosfera, putând atinge, printr-o explozie în lanț, chiar și planetele celelalte (II Petru 3, 10-12; Isaia 51, 6). Această energie poate nici nu s-a putut descoperi încă. Nu s-a arătat fiindcă poate nu i-a sosit încă vremea nici păcatului, nici pedepsei pe care le va pedepsi ea. Sau poate mijlocul acesta chiar există, dar n-a sosit încă vremea nici a omului, nici a lui Dumnezeu ca să facă aceasta.
