Pornind de la cuvintele scrise pe crucea părintelui Iosif Trifa, „Om trimis de Dumnezeu”, aş vrea să mă rezum doar la un singur gând care s-a cimentat încă o dată, cu încă o dovadă. Ştim că cel care a fost trimis pentru prima dată să împlinească planul Mântuirii noastre cu efect veşnic este Mântuitorul. Şi Mântuitorul a fost trimis.
Dumnezeu, de-a lungul veacurilor, s-a folosit de oameni pe care i-a trimis.
Pe omul care aude şi trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul l-a asemănat cu casa clădită pe stâncă. „Şi au venit ploile, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, căci era zidită pe stâncă”. S-a prăbuşit însă casa care era clădită pe nisip, adică cel care aude, dar nu trăieşte Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 7, 24-27).
În înțeles duhovnicesc, Sionul este starea cea înaltă și sfântă în care locuiește și stăpânește cu mare bucurie și binecuvântare totdeauna Dumnezeu. Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl pot atinge în trăire numai sufletele care, stăruind printr-o necurmată luptă de rugăciune și de înfrânare, de osteneli și de jertfe, ajung în o așa părtășie de ascultare cu Hristos, încât inima lor devine o sfântă și plăcută locuință pentru El, un Sion ceresc. O, ce înaltă și dumnezeiască stare este aceasta!
Frați şi surori din întreaga țară și din diaspora au venit cu recunoștință la Sibiu pe 9 februarie, la ora 12, lângă mormântul Părintelui Iosif Trifa, lângă mormântul celui căruia avem poruncă să-i privim sfârşitul felului de viețuire şi să-i urmăm credința…
Acolo au trăit împreună clipe de neuitat și au auzit mărturii despre omul care a sfârşit o viață de luptă încununată de biruință, despre dragostea care şi-a dat viața pentru Dumnezeu, pentru Evanghelie şi pentru oameni (Traian Dorz).
Adunarea a fost transmisă în direct pe OasteaDomnului.info.
Adunarea anuală a Oastei Domnului din Suceava va avea loc în data de 2 martie 2019, începând cu ora 14, într-o NOUĂ LOCAȚIE: salonul de evenimente EDEN GARDEN, str. Mircea Șeptilici nr. 2b, municipiul Suceava.
Tema adunării din acest an este Pregătește-te să te întâlnești cu Dumnezeul tău! (Amos 4, 12b și 1 Tesaloniceni 2, 12).
Tot așa se învață și căile păcatului, ca și căile Domnului. Sunt atâția învățători pentru oricare din aceste căi! Mai ales pentru căile rele, sunt prea destui învățători răi: duhurile, oamenii, cărțile rele. Până când omul nu știe să-i caute, avem datoria să-l ajutăm. După ce știe să-i caute, are datoria să se ajute singur.
Câtă vreme copilul nu poate deosebi răul de bine, el fiind cu totul neînvățat, răspunderea pentru îndrumarea lui pe căile Domnului o au părinții, îngrijitorii, educatorii lui.
Când ne ivești, Iisuse, doritu-Ți Chip Divin,
o jerbie de raze ne-nconjură senin
și dulcea rugăciune simțim că ne-o auzi
și mii de mâini de mamă ne zvântă ochii uzi.
Cea mai mare nenorocire din lumea aceasta este starea de trăire în păcat, adică în neascultare de Dumnezeu, în vrăjmășie cu Cuvântul Său Sfânt și cu Duhul Său. Dar cea mai fericită eliberare este când un întreg popor se ridică din păcat.
Cea mai mare lipsă a oricărui suflet este lipsa lui Hristos, adică lipsa darului și a harului Său și lipsa Duhului Său (Romani 8, 9), adică lipsa vieții și a luminii, care este El (Ioan 8, 12).
Dacă nu te întorci la Dumnezeu și nu părăsești păcatul, ce vei face în clipa descoperirii și a judecății lui Hristos? Ce vei face în clipa întâlnirii cu Dumnezeu, și cu rușinea păcatelor făcute, și cu disprețuirea Cuvântului Său, ori cu batjocorirea Duhului Sfânt, și cu călcarea în picioare a Sfântului Său Sânge, și cu legământul tău? Ce vei face, ce vei face atunci cu toate câte sunt asupra conștiinței tale, împovarând-o (Evrei 10, 29)? Ce vei face cu ele?
Fratele David Bălăuță, iată ce spune și el:
…Era un om cu totul deosebit în rugăciune: se scula noaptea pe lângă frați și se ruga pe unde putea. La Corna, lângă Arad, unde am mers împreună cu alți frați, luni dimineața când sătenii mergeau la coasă l-au auzit și văzut pe fratele Marini în genunchi în grădina casei unui frate, rugându-se cu plânset mare. Se rugase acolo toată noaptea aceea…
Se spune despre el că intra în curțile fraților printre câini și nu-l mușcau, nici nu lătrau la el…
La Cricău în via surorii Suzana, în timp ce noi ceilalți toți ne-am odihnit și am dormit, el a stat mai bine de două ore în rugăciune…
