Doamne, ajută-mă s-adun
câte-nvăţături se spun
din cuvintele cereşti
la ospeţele frăţeşti.
Şi din tot belşugul strâns,
s-aprind duhul cel mai stâns
şi să ud ce-i mai uscat,
şi să-ntorc ce-i mai uitat.
Doamne, ajută-mă s-adun
câte-nvăţături se spun
din cuvintele cereşti
la ospeţele frăţeşti.
Şi din tot belşugul strâns,
s-aprind duhul cel mai stâns
şi să ud ce-i mai uscat,
şi să-ntorc ce-i mai uitat.
“Dacă nu vreţi să aveţi creştinism, veţi avea huliganism, alcoolism, trândăvism, terorism…” ( Traian Dorz, „Hristos, mărturia mea”)
Lumea trece printr-o perioadă foarte instabilă. Explozia de tehnologie, vrând nevrând, a adus globalizarea cu felurite frământări, şi anume: încălzirea globală, terorismul şi corupţia la o scară nemaiauzită. Acestea şi multe altele ameninţă viitorul omenirii. Iar goana după putere, bogăţii şi plăceri împinge lucrurile înainte la o viteză primejdioasă. Parcă nu se mai poate opri trenul acestei lumi care se îndreaptă spre abis.
Nu există, și n-a existat, și nu va exista niciodată nici vreun popor și nici vreo putere, în nici vreun timp, în care să fie cineva mai mare decât Dumnezeu și în care cineva să poată face ceva fără știrea și fără voia Lui. Nu există doi „mari“ în cer, ci numai Unul Singur Mare și Puternic, Dumnezeu, Care este mai mare decât toți. Nu există doi stăpâni, Unul Bun și altul rău, ci numai
Iubirea mea, Iisuse, oriunde Te-ntâlnesc,
de-oriunde m-aş întoarce, Te regăsesc pe Tine,
în tot ce văd în juru-mi, Te simt şi Te privesc,
Te-mbrăţişez, mă mângâi şi mă unesc cu Tine,
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus – şi mă unesc cu Tine!
De Tine-s pline toate, oriunde m-aş uita,
din Tine gust aroma din tot ce e mai dulce,
pe toate văd lumina, pe toate, Faţa Ta
din toate cu-o măsură ce-abia de-o mai pot duce,
Iisus, Iisus, Iisus, Iisus – ce-abia de-o mai pot duce!
„Deci, Domnul Iisus, după ce a grăit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Marcu 16, 19)
Ce sărbătoare este astăzi? Este o sărbătoare înaltă şi mare, care covârşeşte mintea omenească, şi vrednică de marea bunătate a Aceluia ce a aşezat-o, adică a lui Dumnezeu. Astăzi neamul omenesc iarăşi s-a împăcat cu Dumnezeu. Astăzi vrăjmăşia cea îndelungată s-a ridicat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit.
Iisus era în Betania, unde era Lazăr cel înviat din morţi. Şi i s-a făcut Lui cină acolo.
„Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
Psalmul 3, versetul 3
Iată ce minunată ordine în Cuvântul Adevărului și al Înțelepciunii:
În Psalmul 1 sunt puşi față în față credinciosul cu cei răi.
În Psalmul 2 sunt puși față în față Împăratul Ceresc cu domnitorii neamurilor;
Iisuse Dulce, fii-mi Lumina vieţii mele
în zilele noroase şi-n noaptea fără stele;
îndrumă-mi paşii vieţii pe urma Ta senină,
Lumina mea frumoasă, frumoasa mea Lumină!
Iisuse, Iisuse, Iisuse, frumoasa mea Lumină!
Psalmul 3, versetul 1
Primul lucru pe care îl vede credinciosul pornit pe urmele Domnului Iisus este copleşioarea mulţime a vrăjmaşilor, care se ridică împotriva lui îndată ce a apucat pe calea mântuirii.
Viața credinciosulul se aseamănă atât de mult cu viaţa credinţei.
Când te vor prigoni-n cetatea în care te-a trimis Iisus,
tu tot să nu taci adevărul pe care-l vei avea de spus;
şi, dacă nu poţi merge-n alta, nici Adevărul Sfânt să-l taci,
atunci cu spinii şi cu crucea, şi cu Golgota să te-mpaci.
Când ştii c-a mai rămas o casă şi-un sat în care nu te-ai dus,
să nu spui c-ai sfârşit lucrarea spre care te-a trimis Iisus,
c-atâta vreme cât mai este un om şi-un loc ne-nştiinţat,
chiar dacă-ar fi-n marginea lumii, spre el vei fi îndatorat.