Nu există, și n-a existat, și nu va exista niciodată nici vreun popor și nici vreo putere, în nici vreun timp, în care să fie cineva mai mare decât Dumnezeu și în care cineva să poată face ceva fără știrea și fără voia Lui. Nu există doi „mari“ în cer, ci numai Unul Singur Mare și Puternic, Dumnezeu, Care este mai mare decât toți. Nu există doi stăpâni, Unul Bun și altul rău, ci numai
Dumnezeul cel Bun, Singurul Stăpân al tuturor. Singurul Căruia Îi sunt supuse toate lucrurile, Singurul Care face tot ce vrea în cer și pe pământ și Care este mai mare decât toți (Deuteronom 32, 39; Marcu 12, 32). După cum soarele sau aerul cuprinde în sine toată lumina și toată umbra, toate ființele și lucrurile, toate zilele și evenimentele de pe pământ, tot ața Dumnezeu îi cuprinde în Sine Însuși, în puterea și în cunoștința Lui, pe toți oamenii, cu toate gândurile și planurile lor cunoscute sau necunoscute și cu toate acțiunile lor, fie din umbră, fie din lumină. Și nimic nu poate trece și nu se poate petrece în afară de El.
Dumnezeu este ori Izvorul, ori martorul fiecărui lucru. Ochiul credinței pătrunzătoare vede cu toată limpezimea lucrarea dreptății sau a bunătății Lui, a îngăduinței sau a răbdării Sale, a iertării sau a pedepsei, a dragostei sau a mâniei lui Dumnezeu; le vede neîncetat și pretutindeni. Dumnezeu lucrează, în mare, la fel cu fiecare om, cu fiecare popor, cu fiecare generație, în fiecare loc și în același timp, după neschimbatele legi ale caracterului Său veșnic. Numai în mic El lucrează altfel, de fiecare dată și cu fiecare. Dar El nu Se grăbește, cum nici nu întârzie, ci sosește și plătește exact la timp (Eclesiastul 3, 11).
Dumnezeu nici nu face nedreptate nimănui, ci îi dă fiecăruia exact cum și cât merită (Matei 20, 13). Dumnezeu nici nu apreciază nici mai mult, nici mai puțin decât la adevărata sa valoare pe orice om și orice faptă. El fiind drept și cunoscând totul exact, nu se înșală în nimic. Dumnezeu nici nu se abate de la Cuvântul Său și nici nu-Și schimbă niciodată calea Sa, nemaiavând ce să schimbe, căci Adevărul Lui este veșnic.
Dumnezeu nu este mărginit nici în mic și nici în mare, nici de timp, nici de spațiu, nici de posibilități, ci – depășind infinitul mic, depășind infinitul mare și controlând totul – pentru Dumnezeu nu este nimic nepătruns nicăieri și nicicând. Iată, din cunoașterea acestor taine izvorăște pacea celui credincios, adâncă, înaltă, veșnică și liniștită, ca a lui Dumnezeu.
Ești dus în exil undeva departe și trebuie să lucrezi sau să suferi între oameni necunoscuți sau vrăjmași sau între primejdii și necazuri ori lipsuri și greutăți mari? Nu te descuraja! Tatăl tău Cel Ceresc este și acolo mai mare decât toți. El știe de tine și te va salva la timp. Dar ai grijă să știi și tu de El!
Ești chinuit sau închis undeva sau ești supravegheat de superiori aspri și nemiloși? Nu te teme, nu te neliniști, nu te descuraja; Tatăl tău Cel Ceresc este mai mare și acolo. Ei nu-ți vor putea face decât ceea ce este îngăduit de Tatăl; cu nimic mai mult și cu nimic mai greu [decât îngăduie El], ci numai atâta cât socotește Tatăl că este necesar și că este potrivit pentru tine.
Supune-te deci și rabdă cu încrederea neclintită că Tatăl Ceresc vrea așa. Fiindcă El știe că așa este spre binele tău. Dacă te vei gândi bine și dacă vei avea cugetul sincer, vei recunoaște că pe drept și spre bine ți se face astfel. Sau dacă vei fi răbdător, vei recunoaște pe urmă.
Conducătorii unui popor sunt creierul acestui popor, după cum învățătorii îi sunt mintea, după cum vitejii îi sunt puterea lui; și tot așa, credincioșii acelui popor sunt conștiința sa.
Când creierul unui popor este bun, iar mintea lui e sănătoasă, atunci tot drumul lui este drept, toate faptele sale sunt cumpătate și toate mădularele lui sunt mulțumite.
Când vitejii unui popor sunt veghetori, puternici și uniți, atunci hotarele sale și pâinea sa sunt asigurate. Când conștiința unui popor este curată și trează, când ea este prețuită și ascultată, atunci toată viața sa este luminoasă și fericită. Căci atunci este pus totul sub ascultarea de voia lui Dumnezeu.
Dar vai de omul și de poporul în care aceste lucruri sunt răsturnate, sau înăbușite, sau nesocotite.
Traian Dorz, Avutia sfântului mostenitor
