Preaiubitule Slăvit, Tu n-ai scris nici o carte, dar toate cărțile lumii scriu despre Tine. Și ale celor care Te cred și ale celor care nu Te cred. Tu n-ai zidit nici o biserică, dar în toate bisericile lumii este slăvit Numele Tău. Și în cele ce Te mărturisesc limpede, și în cele ce Te înfățișează umbrit.
Tu n-ai compus nici o cântare, dar toate cântările veacurilor preamăresc faptele Tale.
Și cele din trecut și cele din viitor. Și cele ce se aud cu urechile și cele care numai cu ochii și cu sufletul se pot auzi.
Tu n-ai avut nici un moștenitor,
dar în toate neamurile, în toate locurile, în toate rasele, în toate limbile și comunitățile pământului, sufletele care Îți trăiesc Cuvântul Tău și Îți poartă întipărirea Duhului Tău sunt în veci și în veci nenumărați moștenitori, fii și urmași ai Tăi.
Ei semănând cu Tine, se aseamănă și între ei…
Nu-i de-ajuns că eu numai predic despre adevărul acesta, ci trebuie să și mărturisesc.
Și nu-i de-ajuns că eu mărturisesc despre el – trebuie să și conving pe cei care mă aud.
Și nu-i de-ajuns nici chiar să-i conving – trebuie să-i oblig.
Prin Duhul Tău și prin conștiința sa, să-l oblig pe fiecare ascultător să știe că nu este sub cer nici un alt Nume, nici o altă cale, nici un alt preț, nici o altă posibilitate să se mântuiască – decât Tu.
Fără această scară spre suflete, nici eu nu mă pot sui la Tine.
Să ascult la glasul vestitorului Tău, dar să Te aud pe Tine, ca să știu cum trebuie să stau totdeauna în adunarea Ta.
Să nu mă uit nici la gesturile celui ce Te propovăduiește, nici la făptura lui, nici la slăbiciunile sale, ca să nu mă poticnesc de om și să nu rămân fără de un folos mântuitor, cu o pagubă mai mare decât dacă aș fi dormit acolo.
Ci să prețuiesc oricare cuvânt al Tău, de la oricine și de oriunde, ca pe Sfântul Tău grai, așa cum și este în adevăr.
Oricine mi l-ar spune este numai o trâmbiță care îmi transmite solia Ta, Împăratul și Preaiubitul meu,
este numai un plic ce îmi aduce scrisoarea Ta de dragoste și de îndrumare,
este numai o unealtă prin care Tu înlături sau adaugi ceea ce mai lipsește mântuirii mele.
Binecuvântat să fie Acela care face dreptate celor asupriți, care ascultă pe cel smerit și Care face bine altora, chiar dacă prin aceasta Își face rău Lui Însuși.
Binecuvântat să fie Acela Care face să se bucure cel cinstit și să tremure cel nedrept.
Binecuvântat să fie Acela Care întărește pe cei tari, spre a putea purta pe cei slabi.
Care îmbogățește pe cei bogați, ca să poată ajuta pe cei săraci.
Care înalță pe cei înălțați, ca să poată ridica pe cei căzuți.
Căci numai Tu ești Acela!
Traian Dorz, Prietenul tinereții mele
