Nu oamenii fac ce vor ei pe pământ, nici diavolul nu face ce vrea el cu lumea asta, nici întâmplarea sau soarta nu fac ce vor ele pe pământ și în viața noastră – ci Dumnezeu este Acela Care face ce vrea El!
Nu sunt Doi Dumnezei: Unul Bun și unul rău – ci este numai Unul: Cel Bun! El, Cel Bun, este Acela Care face tot ce vrea în ceruri și pe pământ – El, și nu cel rău! Cu îngăduința Celui Bun lucrează și cel rău, dar numai atâta cât – până la urmă! – folosește tot planurilor lui Dumnezeu! Și spre binele celor care Îl iubesc pe El (Rom.8, 28). Sau spre pedeapsa celor care Îl urăsc! (2 Tes.2, 11-12). Spre a arăta frumusețea răbdării și a statorniciei celor credincioși (Iov 1, 22; Dan.3, 17-18; Fapte 4, 19-20) sau deșertăciunea inimii celor prefăcuți (2 Tim. 3, 5-9).
Căci înțelepciunea lui Dumnezeu așa a găsit cu cale și așa știe să întoarcă lucrurile, încât face ca din orice să iasă dreptatea și credincioșia judecăților Sale. Pentru cei buni, și răul să lucreze spre bine, iar pentru cei răi, și binele să lucreze spre rău.Pentru cei credincioși, și suferința să le fie spre mântuire, iar pentru cei necredincioși și bucuria să le fie spre osândă. Pentru ca cei ascultători de Hristos, chiar și în cea mai mare sărăcie, să poată fi darnici și fericiți, iar cei neascultători, chiar și în cea mai mare avuție, să fie nemulțumiți și nefericiți.
Celor necredincioși și tirani de multe ori li se pare că ei fac tot ce vor pe pământ. Uneori, până și celui evlavios i se pare că diavolul este atotputernic și că, de multe ori, nimeni nu-l poate împiedica să facă tot ce vrea… Dar aceasta numai pare că este așa, dar nu este. Omul care judecă așa, în trufia sau în durerea lui, se înșală. Marea trufie, ca și marea deznădejde, îl împiedică pe om să-L vadă pe Dumnezeu și îl face să se lase cu totul în primejdia de a fi stăpânit de satana.
Noi, niciodată nu vom putea înțelege tot ce Dumnezeu face sau îngăduie să se facă, pe pământ sau în viața multor oameni, iar asta fiindcă nu cunoaștem nici trecutul, nici viitorul și nici lucrurile ascunse ale oamenilor și întâmplărilor, care au o strânsă și puternică legătură între olaltă… Ci numai când ne lăsăm îndrumați de încredințarea că Dumnezeul Înțelepciunii, al Sfințeniei și al Dreptății cunoaște totul și îndrumă totul și că El nu greșește niciodată în nimic din ceea ce face, atunci ne liniștim inima în această încredințare, știind că El nu poate fi ispitit niciodată să facă răul (Iac. 1, 13). Atunci ne putem afla pacea și liniștea înaintea Lui (1 Ioan 3, 19) și în clipele și în loviturile care uneori par așa de nemeritate și sunt atât de uluitoare, încât chiar și cel mai evlavios este la o răscruce foarte grea. Atunci, numai o puternică încredere în El ne poate liniști.
De aceea, suflete al meu, încrede-te puternic în Domnul și nu te chinui, nici te mâhni pentru nimic! Iubește-L cu toată puterea ta pe Domnul și primește cu bucurie și cu răbdare orice îți trimite El sau îngăduie să-ți trimită alții. Străduiește-te să poți primi orice soli, fie buni, fie răi, care vin în casa ta, cu aceeași seninătate și încredere că ei îți aduc un bine, și nu un rău – ori pe o cale scurtă, ori pe una mai ocolită… Numai fă-ți față de toți datoria pe care ți-o poruncește ascultarea ta de Hristos! Stai neîncetat lângă Dumnezeu, slujește-I cu credință și smerenie statornică și vei vedea cum toate lucrările Sale îți vor sluji ție și spre binele tău. Și vei fi fericit, suflete al meu, fiindcă, dacă tu faci tot ce vrea El, și El va face tot ce vei vrea tu! (Ioan 14, 13).
Traian Dorz, Traian Dorz – „Hristos-Comoara Psalmilor”, vol.7
