Iubirea neschimbată – Traian Dorz

Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate, fiindcă adevărata dovadă a iubirii se arată numai în nenorocire. Cel care îţi dă pâinea sa îţi este cât un binefăcător. Cel care-ţi dă casa lui îţi este cât doi binefăcători. Dar cel care-ţi dă viaţa sa îţi este cât toţi binefăcătorii tăi la un loc.

Pentru ce Ierusalimul a fost clădit pe Muntele Moria, unde era să fie jertfit Isaac, fiul făgăduinţei Vechiului Legământ?

Şi pentru ce tot pe acest munte este Golgota, unde s-a înalţat Crucea pe care a fost jertfit Iisus Hristos, Fiul Noului Legământ?

De ce pe Moria s-a zidit Cetatea Sfântă, şi nu pe Muntele Sinai, unde au fost date lui Moise Tablele Legii?

Pentru că locul unde se aduce o jertfă din iubire este nespus mai însemnat decât locul unde se aduce o lege. Dumnezeu este iubire şi El a dorit ca tot ce se întemeiază şi se zideşte frumos şi însemnat pe lume să fie aşezat pe dragoste, singura care trăieşte şi va trăi veşnic.

Adevărata iubire este neschimbată pe totdeauna. Iubirea care se schimbă este o minciună şi o înşelare de sine – şi nu-i iubire.

Iubirea care poate birui timpul şi depărtarea, care poate trece prin flăcări şi valuri, care poate sta ani de zile lângă un pat, care poate plânge şiroaie de lacrimi lângă o pernă, care poate veghea nopţi îndelungate lângă o aşteptare – aceea este adevărata iubire.

Nu cântecul şi sărutările dovedesc iubirea adevărată, ci lacrimile, şi sudoare, şi sângele.

 

O, Dumnezeule al adevăratei iubiri, fii binecuvântat în vecii vecilor!

Din toată inima Îţi mulţumim pentru inimile scumpe în care am aflat şi am văzut iubirea adevărată. Binecuvântează-le şi răsplăteştele veşnic cu fericirea Raiului Tău pe aceste inimi sfinte şi rare.

Şi te rugăm, dăruieşte-ne şi nouă mereu o astfel de iubire şi când trebuie să o cerem, şi când trebuie să o dăm. Amin.

Traian Dorz, Hristos-pâinea noastră zilnică