De ce altul poate? – Traian Dorz

Pe cea mai înalta față a locuinței mele iubite, pe cea mai dreaptă parte a peretelui la care privesc mereu, pe fiecare parte a lucrurilor frumoase pe care umblu ziua, eu vreau să-mi fie scris cuvântul înștiințării Tale. Pe care nu trebuie să-l pot uita nici o clipă, cât încă trebuie să mai stau aici: și să mai umblu astfel!

Altul poate! Tu să nu poți! – mi-ai poruncit Tu. Căci multe din care le pot alții Preaiubitule, eu nu trebuie să le mai pot.

Altul poate să mai umble cu inima lui după lucrurile de pe pământ; – eu suflete al meu, nu!

Altul poate să se mai folosească uneori de câte o minciună, de câte un cuvânt aspru, de câte o vorbă necuviincioasă, de câte o glumă proastă; eu sufletul meu, nu!

Altul poate să mai meargă uneori și în locuri unde n-are ce căuta un credincios și poate să privească și la locurile pe care nu le pot vedea ochii curăției.

Poate lega prietenii pe care le osândește cugetul sfânt și poate împreuna chipul veacului în felul de a vorbi și a se purta, spre a place lumii; eu însă nu!

Eu nu trebuie să mai pot sta, asculta, privi și umbla, nici măcar o singură clipă, nici măcar cu o părticică a inimii mele, după acestea.

Pentru mine, suflete al meu, toate acestea au murit odată cu Domnul și Preaiubitul meu, pe crucea ispășirii mele. Pricina acestora a trebuit s-o plătească El. A ispășirii cutremurătoare pe care tocmai din pricina acestora a trebuit s-o plătească El.

Eu, suflete al meu, trebuie să fi murit desăvârșit față de toate acestea, din clipa când m-am prăbușit la picioarele acestei Cruci Unice strigând cu pocăință după iertare.

Oricine să poată, doar eu niciodată să nu mai pot!

Altul poate – eu nu! Să mă gândesc neîncetat cât bine altul poate, iar eu nu!

Altul poate vorbi totdeauna blând, și poate umbla totdeauna cinstit, altul poate împlini toată Voia lui Dumnezeu și poate ierta orice nedreptate, altul poate răbda fără să cârtească și poate face binele fără să se laude, altul poate tăcea când este lovit  pe nedrept şi poate merge cât de departe pentru Domnul, altul poate lucra cât de mult şi de frumos – iar eu nu, nu! Eu nu pot decât acest nimic nevrednic…

De ce altul să poată, iar eu să nu pot? Trebuie să pot și eu! Trebuie să ajung să pot!

Trebuie să mă rog mai fierbinte și mai mult. Să mă străduiesc mai atent, să lupt mai hotărât, să lucrez mai cu râvnă, până voi putea ceea ce poate acela care iubește cu adevărat pe Dumnezeul său.

Pentru că eu știu așa de bine că Acela care îi ajută lui, îmi va ajuta și mie, harul care îl face pe el să poată, mă va face și pe mine.

Prieten nedezlipit al tinereții mele, mărește-mi voința și fă-mi-o nebiruită! Eu sunt dator mai mult ca toți. Amin.

Traian Dorz, Prietenul tinereții mele