Sfânta Scriptură, Sfinții Părinţi şi toate canoanele spun hotărât: Nu. Toate jocurile le-a făcut diavolul. „Să nu fiţi închinători la idoli ca unii din ei, după cum este scris”
Putem să jucăm? Poate un creştin să joace? Biblia spune hotărât: Nu. Jocul este o idolatrie. Iar voi să nu fiţi închinători la idoli… (I Corinteni 10, 7).
„Căci n-am voit să ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos şi pe acela răstignit” (I Corinteni 2, 2). Acesta este programul şi „moşia” Oastei.
Mulţi ne întreabă mereu şi ne cer mereu lămuriri cu privire la Oastea Domnului; că ce trebuie să facă pentru a intra în Oaste şi dacă e bine să faci sau să nu faci ceea sau ceea şi alte multe lucruri.
În vremea aceea, mergea Iisus într-o cetate ce se chema Nain şi, împreună cu Dânsul, mergeau ucenicii Lui mulți şi norod mult. Iar dacă S-a apropiat către poarta cetăţii, iată, scoteau pe un mort, fiul unul-născut al maicii sale şi aceea era văduvă; şi norod mult din cetate era cu dânsa. Şi, văzând-o pe dânsa Domnul, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis ei: „Nu plânge!”. Şi, apropiindu-Se, S-a atins de pat. Iar cei care îl duceau au stătut, şi El a zis: „Tânărule, ţie grăiesc, scoaIă-te!” Şi s-a sculat mortul şi a început a grăi. Şi l-a dat pe el maicii lui şi a luat frică pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, grăind că Prooroc mare s-a sculat întru noi, şi că a cercetat Dumnezeu pe norodul Său. (Luca 7, 11-16)
Psalmul 18, versetul 25
Nu există nici o cale a Domnului care să nu fie bună sau să nu ducă la bine pe credinciosul care, cu o inimă bună şi smerită înaintea lui Dumnezeu, caută să trăiască în ascultarea voii Lui (I Corinteni 10, 13). Nu există nici un lucru în care dragostea lui Dumnezeu să nu ascundă vreo binecuvântare pentru fiul şi robul smerit al Cuvântului Său (Ieremia 29, 11-14).
Ce învăţăm satele
Lucruri bune nu iau sătenii de la oraşe, dar lucruri rele, din belşug. Se ispitesc şi ei să calce pe urmele boierilor şi, de fapt, calcă-n străchini. În loc de a-şi păstra bunele lor obiceiuri din vechime şi a nu lua de la oraşe decât ce au adeverit că e vrednic de urmat, apucă din viaţa oraşelor tocmai stricăciunile acestora. Astfel cine pomenea înainte-vreme de femei care să vrea să-şi lepede roada pântecelui până ce încă nu s-a născut?
Zis-a Iisus pilda aceasta: „Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi, semănând el, una a căzut lângă cale şi s-a călcat, şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră şi, dacă a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală. Şi alta a căzut în mijlocul spinilor şi, crescând, spinii au înecat-o pe ea. Şi alta a căzut pe pământ bun şi, crescând, a făcut rod însutit”. Şi L-au întrebat pe El ucenicii Lui, zicând: „Ce este pilda aceasta?” Iar El a zis:
Psalmul 18, versetul 3
De atunci de când fericitul psalmist a strigat slăvitul Nume al Domnului şi îndată a fost izbăvit de vrăjmaşii lui, — o, câte nenumărate mii de credincioşi ai Domnului au mai strigat, cu o astfel de credinţă, Numele Lui cel Tare, în primejdii şi îndată i-a izbăvit El. În toate veacurile şi în toate popoarele, o, cât de nenumărate mii au fost aceştia!…
Părtaşii Oştii se feresc de băuturile spirtoase. Nu beau nici vin. Nu că ar fi oprit, dar dacă nu bei deloc, eşti mai ferit de ispite. Sfântul Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să bea puţin pentru slăbiciunea lui, deşi Domnul Hristos Se ducea la ospeţele în care vinul nu era alungat, deşi la însăşi Cina cea de Taină a avut vin, totuşi Sfântul Apostol Pavel mai spune: „Toate îmi sunt slobode, dar nu toate îmi sunt de folos; toate îmi sunt slobode, ci eu nu vreau să fiu biruit de ceva” (I Corinteni 6, 32).
Zis-a Domnul: „Precum voiţi ca să vă facă vouă oamenii faceţi şi voi lor aşijderea. Şi, de iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii iubesc pe cei care îi iubesc pe dânşii. Şi, de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii aceeaşi fac. Şi, de daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi a lua, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii dau păcătoşilor împrumut, ca să ia întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi împrumut, nimic nădăjduind, şi va fi plata voastră multă şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; că El este Bun spre cei nemulţumitori şi spre cei răi. Deci fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv”. (Luca 6, 31-36)
Când zici rabin, zici, îndeobşte, o viaţă tainică, cu trăsături care nu ajung la cunoştinţa lumii, închisă în ea însăşi şi închisă faţă de pătrunderile din afară. Ar urma că o asemenea viaţă se deapănă din ea însăşi, îşi toarce dezvoltarea ei proprie şi nu se abate nici la dreapta, nici la stânga, prin prefacerile vieţii dimprejur. Ar urma că locuinţa rabinului este o cetăţuie care-şi ţine duhul ei şi nu se clinteşte nici cu o iotă din aşezarea pe care stă întemeiată.