Ce ar însemna să încerci a-i dovedi cuiva că este soare pe cer, când lumina şi binefacerile lui se văd şi se simt pretutindeni şi de către orice vietate? Ce ar însemna să dovedeşti cuiva că există aerul care nu se vede şi nu se poate pipăi, – dar fără de care nu poate exista nimic? Orice om sănătos n-are nevoie nici de dovezi şi nici de explicaţii pentru acestea, pentru că fără ele n-ar fi viaţă. Aşa este şi cu Dumnezeu.
În ziua 10 mai 2020 a trecut la Domnul fratele Nicolae Bodea, la vârsta de 95 de ani.
S-a născut pe 9 ianuarie 1925 și a cunoscut Oastea Domnului în anul 1958 la o adunare la Rogoz. A făcut legământ la vorbirea fratelui Gavriș Mureșan de la Poiana Blenchii. A fost un frate lucrător în toată zona de nord a Ardealului. A fost statornic în Lucrarea Oastei și în Biserica noastră, fără abateri de la învățătură. Casa de Adunare din Rogoz este în curtea casei lui.
A fost respectat și iubit în sat, fiind 28 de ani președinte de CAP. A făcut doi ani de război. A fost închis la Auschwitz Birkenau, lagărul de concentrare a evreilor din Polonia.
A fost nelipsit de la adunare și de la biserică. În ultimul an de viață boala și neputința bătrâneții l-au țintuit la pat.
Domnul să-l așeze în Împărăția Sa, alături de părintele Iosif, de fratele Traian și de ceilalți frați și înaintași sfinți.
Familia și adunarea din Rogoz
O, câte valuri au rostogolit vrăjmaşii înfuriaţi şi spumegând împotriva Domnului nostru Iisus Hristos, cu urlete mânioase şi năvăliri sălbatice, ridicându-se împotriva lui Dumnezeu… Cerul se întuneca de stolurile negre ale ameninţărilor lor şi lumea vuia de armiile lor grele… Dar după ce vântul a trecut peste ei, spulberându-i pe toţi şi pe totdeauna, El a rămas Acelaşi, Biruitorul şi groparul tuturor.
Despre bolile sufletești și tămăduirea lor
În vremea aceea, S-a suit Iisus în Ierusalim. Şi este în Ierusalim scăldătoarea oilor care, în evreieşte, se cheamă Vitezda, cinci pridvoare având. Într-aceea zăcea mulţime multă de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Că înger, la vreme, se pogora în scăldătoare şi tulbura apa, şi care intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos ori de ce boală era ţinut. Deci era acolo un om, treizeci şi opt de ani având de boală.
Aici însă Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu vorbește despre partea cea mai smerită a Bisericii, despre mădularele cele mai smerite ale adunării Domnului, despre frații cei mai smeriți din lucrarea evanghelică.
Când prezența lui Dumnezeu este fericită într-o Biserică, iar ea, Biserica, este într-o stare bună și curată, când dragostea lui Hristos Domnul este sfântă, fierbinte și lucrătoare într-o frățietate duhovnicească, când lucrarea Duhului Sfânt este vie, roditoare și statornică într-o familie frățească, atunci cea mai bună și mai frumoasă dovadă sunt picioarele, frații și surorile cei mai din urmă, sufletele cele mai smerite, fie ei cei mai umili. Fiindcă aceștia nu vor fi atunci desculți, adică neînvățați, neîntăriți, necumpătați și nepăsători. Ci vor fi crescuți, vor fi îngrijiți să fie bine pregătiți totdeauna, bine zidiți și bine înarmați în Cuvântul lui Dumnezeu.
Cum trec norii peste faţa strălucitoare a soarelui, – iar el rămâne veşnic acelaşi, cum trec valurile umbrelor curgătoare pe lângă stânca neclintită care le priveşte etern, – iar ea rămâne aceeaşi şi cum trec vânturile pe lângă vârfurile munţilor neclintiţi, – aşa trec, şi trec, şi trec mereu toate… Aşa toate se învechesc şi se schimbă, aşa se nimicesc, se pierd şi se uită… Numai Dumnezeu rămâne Acelaşi, Neschimbat şi Neînvechit, Nepieritor şi Neuitat. Mereu Viu şi mereu Proaspăt, Cald şi Strălucitor, veşnic Necesar şi Prezent… Îl cunoşti tu?
Cine știe Adevărul dar nu caută să-l arate,
va purta pe conștiință cel mai greu dintre păcate,
căci pe-oricine Adevărul sfântă sarcină se pune
și răspunde greu acela care-l știe și nu-l spune.
Cine vede Adevărul și nu caută să-l trăiască,
greu o să-l condamne-odată Judecata cea cerească,
c-Adevărul îl obligă pe-orice suflet care-l știe
să-L trăiască-n ascultare, în respect și-n curăție.
Nimeni nu poate fi mama copiilor tăi ca tine şi în locul tău. De aceea răspunzi de ei. Nimeni nu poate să plângă ca tine şi în locul tău pentru păcatele tale. De aceea răspunzi de ele. Nimeni nu se poate naşte din nou în locul tău şi pentru mântuirea ta. De aceea răspunzi de ea.
În faţa Domnului Iisus Hristos şi a lucrării Sale mântuitoare, oamenii s-au împărţit în două mari cete: cei care L-au ascultat cu plăcere şi cu bucurie, iubindu-L, urmându-L, slujindu-L, şi cei care L-au dispreţuit, L-au negat, L-au urât, dorind şi căutând să scape cât mai curând de El. Aceste două tabere au continuat să existe de-a lungul veacurilor până astăzi şi vor exista până la sfârşit. Între aceste tabere există o permanentă confruntare și luptă.
Pentru El sunt în stare să-mi dau trecutul meu, prezentul meu și viitorul meu. Pentru El nicio osteneală nu-i prea multă, nicio luptă nu-i prea grea, nicio jertfă nu-i prea mare.
Eu sunt a Lui în întregime. Ochii mei nu vor mai privi pe nimeni ca pe el. Urechile mele nu vor mai asculta niciun alt glas, fie oricât de frumos din lume, decât numai Glasul Lui. Nicio mireasmă de pe pământ nu mă va mai atrage și nu mă va mai opri să miros decât Crinii Lui, Apropierea Lui, Urmele Lui. Niciun cuvânt de iubire nu va mai rosti gura mea pentru nimeni și pentru nimic decât pentru Preaiubitul meu drag.
