Nimeni nu poate fi mama copiilor tăi, ca tine, şi în locul tău. De aceea răspunzi de ei. Nimeni nu poate să plângă ca tine, şi în locul tău, pentru păcatele tale. De aceea răspunzi de ele. Nimeni nu se poate naşte din nou în locul tău, şi pentru mântuirea ta. De aceea răspunzi de ea. Nimeni nu va putea muri în locul tău, cum nu s-a putut naşte nimeni pentru tine, din părinţii tăi. De aceea trebuie să-ţi împlineşti răspunderile. Nimeni n-a păcătuit în locul tău şi nimeni nu va merge pentru tine în faţa Judecăţii lui Dumnezeu decât tu singur.
Pe la jumătatea lui ianuarie însă, după ce primisem acasă primul număr Iisus Biruitorul, mi-a sosit o telegramă fulger: „Vino imediat! Sunt grav bolnav. Marini”. Un fior rece mi-a străpuns inima și un șuvoi de lacrimi îmi porniseră din ochi scăldându-mi obrajii. Dragul meu, fratele Marini! Fratele meu de luptă, de jertfe, de încercări îndelungi!
La zece zile după mama sa, ( 29 ianuarie 1947) în aceeași zi și în aceeași cameră de spital, trecură la Domnul, în cel mai liniștit fel, unul lângă altul și unul după altul, fratele Marini și tatăl său… Au fost duși și așezați amândoi în două sicrie, unul lângă celălalt, în casa familială din Săsciori. Aici s-au petrecut seara întâi și a doua de priveghere.
Pentru slujba înmormântării însă, sicriele au fost mutate în locul mai larg al Casei Culturale, de lângă biserică.
Era a doua zi de Paști 1940. Fratele Marini era așteptat în comuna Apahida de către frații ostași din împrejurimi. În gara Apahida, când am coborât din trenul de Cluj, pe peronul gării am văzut multă lume. Atunci fratele Marini, folosind acest prilej – ca și în alte ocazii asemănătoate – se urcă pe o bancă și începu să predice mulțimii. Lumea, curioasă, s-a strâns în jurul lui, dornică să asculte cuvântul Evangheliei. Printre altele, fratele Ioan Marini s-a adresat mulțimii cu următoarele cuvinte:
După vizita facută fraților din Basarabia și Bucovina de Nord, Ioan Marini vine în Moldova pe Valea Trotușului, la Comănești și împreună cu fratele David Bălăuță vizitează grupările de frați din zonă. Aveau loc adunări cu mari mulțimi de participanți ce continuau la nesfârșit, zile și nopți, cu ocazia trecerii fratelui Ioan Marini pe meleagurile lor. Însă, pentru un așa frumos succes pe linia Oastei Domnului, diavolul s-a înfuriat la culme. Conspirația s-a dovedit prezentă și pe meleagurile Moldovei. Ioan Marini era spionat și aici de același soi de spioni ce-i suspectau activitatea în toată țara.
Dacă suntem într-adevăr urmaşii unor părinţi sfinţi, să ne arătăm şi noi vrednici de ei. Nu numai lăudându-ne cu frumuseţea acestor lăcaşuri pe care le admiră şi străinii, dar şi străduindu-ne să le urmăm credinţa şi virtuţile lor, într-o ascultare smerită de Dumnezeul acelor părinţi de care ar trebui să ne arătăm mai vrednici. Să avem nu numai grija semnelor lăsate de ei, ci să ridicăm şi noi înşine astfel de noi dovezi ale credinţei în Dumnezeu, căci El şi nouă ne-a făcut cel puţin tot atât de mult bine. Şi faţă de noi Dumnezeu n-a fost mai puţin darnic ci încă şi mai mult decât faţă de ei, părinţii noştri, dacă noi vrem să vedem aceasta.
În cadrul închisorii – relatează învățătorul Marini – există și o secție pentru minori, condamnați pentru fapte penale, precum și o școală de reeducare pentru acești copii cu grave devieri de comportament. Într-o zi m-a întâmpinat profesorul școlii, adresându-mi-se:
– Am înțeles că dumneata ai calitatea de învățător și ai ajuns aici din motive de religie, iar acum faci educație cu Biblia la acești pușcăriași.
Numai acela care este mai presus decât toţi, poate să primească a fi în urma tuturor. Numai Învăţătorul şi Domnul poate primi să spele picioarele ucenicilor Săi neştiutori şi slabi, căci numai păstorul poate să meargă în urma tuturor oilor spre a le ajuta pe fiecare şi pe toate.
Hristos Domnul nostru, El Singur poate să-i înalţe pe toţi, să-i ajute pe toţi, să-i mântuiască pe toţi, fiindcă El Singur a suferit pentru toţi, a murit pentru toţi. S-a înălţat pentru toţi, ca să mijlocească la Tatăl pentru toţi. Fiindcă numai El ne-a iubit pe toţi.
Sfinte Tată Bun și Blând
Ție ne rugăm-nălțând
printre lacrime fierbinți
ale inimii dorinți,
prin smerite rugăciuni
ale vieții slăbiciuni
și-n potir de legământ
dorul îndreptării, sfânt.
Singurătăți și depărtări mă-închid ca-ntr-o cetate
și-adesea, printre negre zări, nici gândul nu-mi străbate.
Dar când spre tine, Doamne, vin, ușor mi-e totul și senin.
Dezamăgiri și-ndurerări mă ard și mă sfâșie
și-n toate cele patru zări văd numai vijelie.
Dar când spre Tine, Doamne, vin, mi-e pașnic totul și senin.
