Singurătăți și depărtări – Traian Dorz

Singurătăți și depărtări mă-închid ca-ntr-o cetate
și-adesea, printre negre zări, nici gândul nu-mi străbate.
Dar când spre tine, Doamne, vin, ușor mi-e totul și senin.

Dezamăgiri și-ndurerări mă ard și mă sfâșie
și-n toate cele patru zări văd numai vijelie.
Dar când spre Tine, Doamne, vin, mi-e pașnic totul și senin.

Neliniștiri și-amenințări mă-nconjur ca o mare
și, cât privesc în depărtări, nu-i cale nici scăpare.
Dar când spre Tine, Doamne, vin, mi-e liber totul și senin