Poezii

Pot să văd cum altul are – Traian Dorz

Pot să văd cum altul are bogăție câtă vrea.
Nu-i râvnesc deloc averea – știu ce vai e-ascuns în ea.
Dar când văd că altul are o credință mai cu foc,
Îmi doresc și eu fierbinte acest fericit mijloc.

Pot să văd cum altul are slava lumii de acum.
N-o doresc deloc, căci bine știu sfârșitu-acestu-i drum.

Nu este moarte pentru nimeni – Traian Dorz

Nimic nu-ți poate șterge nimeni
din ce cu fapta scrii acum.
Și plata lor e ori lumina,
ori noaptea veșnicului fum.

Nici toată măreția lumii
nu-ți poate acoperi-un păcat,

De ce să-ți muști odată limba – Traian Dorz

De ce să-ți muști odată limba în chinul veșnicului vai,
Când ea-ți mai poate încă spune cuvântul ce te-ar duce-n Rai.

De ce sâ arzi scrâșnind în cazna nestinsului osândei foc,
Când ai putea acum în ceruri să afli-al mântuirii loc.

Ce s-au făcut – Traian Dorz

Ce s-au făcut Iisuse atâția ani amari,
Trăiți printre fiorduri și-împinși printre ghețari,
Gemuți printre unghere de spaime și de scrum?
O, anii lungi de lacrimi, ce s-au făcut acum!

Ce s-a făcut tot chinul abia răbdat cândva?
Ni s-a făcut comoara ce-n veci o vom avea!
Mai duse-s astăzi toate decât un vis și-un fum.
Ce aur și ce soare ni s-au făcut acum!

S-aud prin întuneric – Traian Dorz

S-aud prin întuneric chemări îndurerate
de pace, de lumină, de pâine flămânzind;
răspunde-le, străjere: Numa-n Hristos sunt toate,
veniţi la El, căci toate le veţi afla venind.

Auzi cum şi spre tine, scump suflet, mai adie
a lui Hristos iubire, chemându-te să vii;

Trezește-te nainte – Traian Dorz

Trezește-te ‘nainte de-a fi venit ispita
Cât șarpele nu-i încă, nici mărul cu venin.
Căci după ce-ai primit-o și ți-a trecut clipita,
O poți tot plânge veșnic și tot scălda-n suspin.

Trezește-te ‘nainte de-a fi venit sfârșitul,
Să n-aștepți pân’ la moarte și până prea târziu.

Fiecare cade singur – Traian Dorz

Fiecare își ia singur calea vieții sau a morții

Astfel singur el își poartă vina sau răsplata sortii.

Fiecare-ajunge singur la osândă sau răsplată

Iar prilejul mântuirii, ori ‘i-acum ori niciodată.

Când vei trece – Traian Dorz

Când vei trece printre oameni, ține-ți capul aplecat

Cum te duci atunci când sameni cel mai greu ogor arat.

Căci orice cuvânt ce-ți scapă, și-orice pas, în ei rodesc

Îi învie ori îi-îngroapă, îi usucă ori îi cresc.

Când mintea e prea rece – Traian Dorz

Nici minte fără suflet, nici suflet fără minte,

Nici numai judecată dar nici numai iubire.

Căci numai amândouă duc viața înainte

Păstrând un echilibru în fapte și-n gândire.

Doamne, fă să nu ne temem – Traian Dorz

Doamne,-apoi fă să ne-ncredem
că Tu-n toate ne ajuţi
cum grijești cinci vrăbioare
ce se vând cu doi bănuți
și nici una nu-i uitată
înaintea Ta nicicând,

Top