O, Doamne, fie-Ți milă de cei ce prea ușor
îl cred pe-nșelătorul ce vine-n casa lor.
O, fă-i să cerceteze ce duh și crez au cei
ce se prefac că-s îngeri dar au pe Iuda-n ei.
O, Doamne, câți merg astăzi la flăcări și la vai
spunând trufași la alții cum pot s-ajungă-n rai,
vorbind de unitate, ei fac doar dezbinări
cu raiul în cuvinte, cu iadul în purtări.
O, dragi cântări a mele, cât am ținut la voi,
cât v-am jertfit din viața și gândurile mele,
cât v-am căutat podoabe mereu mai dragi și noi,
și cât am stat din viață să vă gătesc cu ele!
Ca mama-mpodobindu-și copiii ei iubiți
să nu mai fie alții frumoși ca ei pe lume,
așa am vrut să creșteți, așa am vrut să fiți
în orice loc pe unde Hristos o să vă-ndrume.
Nu vă-nșelați spunând minciunii că-i Adevărul lui Hristos
căci Adevărul are-n sine al dragostei izvor frumos
și are duhul umilinței, și-al curăției semn divin
– oricine are Adevărul trăiește-n dragoste deplin.
Dar cel ce n-are ascultarea de frații lui cei în Hristos,
cu cât tot laudă-Adevărul, se-arată tot mai mincinos.
Că cel ce de-ai lui frați n-ascultă, n-ascultă nici de Dumnezeu
– acela-i adevăr satanic, când umblă înșelând mereu.
O, dragostea mea – mamă, eu te-am primit copil
când sfânta Cincizecime m-a pogorât din soare
și sufletul de aur mi-a dat făcându-mi-l
să umble printre îngeri, să cânte la izvoare.
Și dragostea mea – soră, eu te-am primit prin har
într-un pahar de apă dintr-o cerească Mână
iar harfa mea de aur mi-ai prefăcut-o jar
nălțând-o lângă Soare și-acolo să rămână.
Nu Ți-am cerut vreodată, Iisuse, avuție
nici n-am râvnit nălțare în ochii-acestui veac.
Nu foame după aur, nici sete mi-a fost mie
ci, numai de iubire, eu m-am simțit sărac.
N-am însetat de slava lumească niciodată
nici Ți-am adus ofrande pentru câștig lumesc
– dar ca un strop, Iisuse, de dragoste curată
nimic n-a fost, pe lume, mai tare să-mi doresc.
O, Dragoste Cerească, tu m-ai născut din plâns
când cearcănul luminii în jurul meu s-a strâns
și dintr-un nimb de soare minunea mi-a grăit:
– Eu sunt Iisusul care și tu L-ai prigonit.
Sub cerul de miresme al unui Praznic Sfânt
m-am prăbușit cu fața la cer și la pământ
și-un Soare Nou, alt Soare – sau poate tot Acel
S-a strămutat în mine – și-am devenit alt el.
O, dulce tinerețe a dragostei creștine
preafericit e-acela ce te sfințește-n sine
dar și mai mult acela ce te-a sfințit curată
că-n el nu-mbătrînește lumina niciodată.
Fericită tinerețe, fericită tinerețe
cu a cerului frumsețe și-a iubirii mii de fețe
binecuvântat e-acel, care te-a unit cu el
tinerețea cu Iisus – e ca soarele de sus.
O, după-a Ta iubire
ce mult am tot căutat
mi-am dus toiagul verde
și l-am adus uscat
m-am dus cu părul tânăr
și m-am întors albit
mergeam cu bucurie
și mă-ntorceam zdrobit…
O, Maica Jertfei Salvatoare,
ca-n minunatele-ți priviri,
nici fericirea, nici durerea,
atât de-adânci nu-s nicăiri!
Ca-n chipul tău, pe lume unic
de umil și de glorios,
nici bucuria, nici tristețea
nu luminează mai duios.
O, fericit biruitor
grăbește spre cunună.
Iisus te-așteaptă iubitor
și pe-al tău cap s-o pună.
Mai luptă-te, nu te lăsa,
mai sus privirea ține,
Hristos, în strălucirea Sa,
te-așteaptă și pe tine.
Nu te lăsa, nu te lăsa,
Hristos, în strălucirea Sa,
te-așteaptă și pe tine.
