O, frate lucrător cu Domnul
nu deznădăjdui urcând
adesea gemi sub greul crucii
dar nu uita că scapi curând.
Nu te-ntrista prea mult în vremea
când semeni mult și strângi puțin
căci în curând sosește ceasul
să-ți vezi hambarul cel mai plin.
Poezii
O, ce puternic ne grăiește – Traian Dorz
O, ce puternic ne grăiește
un trup înțepenit și mut
de timpul care nu mai este,
de harul cel pe veci pierdut!
Ce prevestire-ngrozitoare
ne este-un trup într-un sicriu
pentru prezentul de-ndurare
sau viitorul prea târziu.
O, frații mei de mamă – Traian Dorz
O, frații mei de mamă, cu ce dor v-am căutat!
Nici munți n-au fost, nici teamă, nici lei să-i bag în seamă
atunci când m-ați chemat!
V-am prețuit iubirea mai mult ca viața mea.
Cu toată dăruirea v-am vrut nedespărțirea,
dând totul pentru ea.
O, noi ne-am bizuit – Traian Dorz
O, noi ne-am bizuit pe Domnul
de-aceea nu ne-a nimicit
nici vântul când vuia năprasnic,
nici valul când izbea cumplit.
Bizuiți-vă pe Domnul
toți ai Lui în orice fel
căci în El au biruința
cîți se bizuiesc pe El.
O, nu-i ușor!… – Traian Dorz
O, nu-i ușor, Iisuse, să sufăr și să tac
când mi-aș striga durerea, ca tunetul de tare
dar, din mormântul vinei în care plâng și zac,
n-aș vrea să-Ți cer, Iisuse, nimic decât iertare.
Iertare pentru gândul temut și îndoit
cel încolțit din duhul ne-ncrederii în Tine
când, în adânc, cu-ndemnul viclean m-am învoit
și mi-am robit ființa nădejdilor străine.
O, tare dor – mai pot… – Traian Dorz
O, tare dor – mai pot purta
povara-ți sfințitoare
dar greu simt inima sub ea
cum cântă și cum doare
mai pot – o, tare dor – mai pot
sui cu crucea încă
dar simt cum arderea-de-tot
e tot mai grea și-adâncă.
Păcatul nu se iartă – Traian Dorz
Păcatul nu se iartă, păcatul se plătește
și cineva odată și-odată-l ispășește.
Păcatul e-o hulire atât de grea și mare
că, fără ispășire, el n-are-n veci iertare.
Păcatele acelui ce la Hristos le duce
îi sunt iertate numai prin Jertfa de pe Cruce.
Hristos le ispășește – de-aceea sunt iertate
în alt fel nu-i iertare în veci pentru păcate.
Până mai știi cărarea – Traian Dorz
Până mai știi cărarea întoarcerii napoi
întoarce și-o sărută cu-al lacrimii șiroi
căci mâine ori cărarea, ori ochii nu mai sunt
și sufletu-ți vei duce, zdrobit, până-n mormânt.
Până mai ai un tată și-o mamă lâng-un prag
întoarce-le sărutul înlăcrimat și drag
căci mâine ori sărutul, ori pragul e pustiu
și sufletu-ți vei duce, zdrobit, până-n sicriu.
Psalmul 17 – Traian Dorz
Pașii mei, pe-a Ta cărare, merg mereu cu neclintire
Ție strig, ascultă Doamne, înspre glasul meu Te-apleacă
și-mi arată bunătate, Cel ce dai adăpostire
celor asupriți, când răii caută răul să li-l facă.
Mă păzește ca lumina ochilor cu-a Tale-aripe
de vrăjmașii mei de moarte și de ura lor cea mare
că li-e inima închisă și-s făloși în orice clipe
mă pândesc și mă-nconjoară la pământ să mă doboare.
Părinte-al Veșniciei – Traian Dorz
Părinte-al Veșniciei din care toate vin
și-n care se-ntorc toate spre rostul lor divin
Tu le-ai făcut pe toate – și toate-n graiul lor
Te preamăresc Iisuse, – Eternul Creator.
Slăvit în veci să fii
de toți cei morți și vii
de toți ce merg și vin
Tu, – Creator Divin!