O, frații mei de mamă – Traian Dorz

O, frații mei de mamă, cu ce dor v-am căutat!
Nici munți n-au fost, nici teamă, nici lei să-i bag în seamă
atunci când m-ați chemat!

V-am prețuit iubirea mai mult ca viața mea.
Cu toată dăruirea v-am vrut nedespărțirea,
dând totul pentru ea.

V-am dat lumina toată câtă-am putut ținea.
Din jertfa minunată ce-o-mpărtășeau odată
cei dinaintea mea.

Să fie oare toate acestea în zadar?
Sunt minți prea mult uscate, ori sunt prea mari păcate,
de nu mai este har?

E cea din urmă cină aceasta printre voi;
ori Domnul o să vină, ori n-o să mă mai țină.
Și fiți cum vreți, apoi!