O, dragoste cerească – Traian Dorz

O, Dragoste Cerească, tu m-ai născut din plâns
când cearcănul luminii în jurul meu s-a strâns
și dintr-un nimb de soare minunea mi-a grăit:
– Eu sunt Iisusul care și tu L-ai prigonit.

Sub cerul de miresme al unui Praznic Sfânt
m-am prăbușit cu fața la cer și la pământ
și-un Soare Nou, alt Soare – sau poate tot Acel
S-a strămutat în mine – și-am devenit alt el.

Și cei doi sori sau două iubiri ce le-am primit
mi-au devenit viața și eul fericit
de-atunci înalț spre Cerul eternei dăruiri
cântarea fără moarte a ambelor iubiri.

O, dragoste de Domnul, o, dragoste de frați
voi mari aripi de aur, – prin ce zări mă purtați
voi, scumpe corzi de aur, preadulce strânse-n trei
în El în veci mă țineți îmbrățișat cu ei.