O, dragostea mea – mamă – Traian Dorz

O, dragostea mea – mamă, eu te-am primit copil
când sfânta Cincizecime m-a pogorât din soare
și sufletul de aur mi-a dat făcându-mi-l
să umble printre îngeri, să cânte la izvoare.

Și dragostea mea – soră, eu te-am primit prin har
într-un pahar de apă dintr-o cerească Mână
iar harfa mea de aur mi-ai prefăcut-o jar
nălțând-o lângă Soare și-acolo să rămână.

N-am fost erou, dar vouă v-am dat viața mea
luptând ca să vă apăr de orice vijelie.
Tot aurul din sânge și tot ce am v-aș da
să-mi creșteți fericite în rod și curăție.

De-atâtea ori în flăcări m-am zvârcolit gemând
prin ziduri, printre fiare sau printre morți grămadă
dar inima de aur la voi mi-a fost luptând
odată fericite, în ceruri, să vă vadă.

O, cele două sfinte iubiri din viața mea
iubirea mea de soare, iubirea mea de lună
răsplata mea de aur și vecii după ea –
eu nici nu vă vreau altfel
ci numai împreună!