O, dragi cântări a mele – Traian Dorz

O, dragi cântări a mele, cât am ținut la voi,
cât v-am jertfit din viața și gândurile mele,
cât v-am căutat podoabe mereu mai dragi și noi,
și cât am stat din viață să vă gătesc cu ele!

Ca mama-mpodobindu-și copiii ei iubiți
să nu mai fie alții frumoși ca ei pe lume,
așa am vrut să creșteți, așa am vrut să fiți
în orice loc pe unde Hristos o să vă-ndrume.

Așa am vrut, de-aceea și-acum vă-ndemn: Plecați,
cutreierați pământul din zare până-n zare,
căutați pe orișicine v-așteaptă și lăsați
oriunde stați o clipă, o binecuvântare.

Căutați copiii-n leagăn și-i adormiți cu drag,
căutați-le pe mame și le-nsoțiți vegherea,
căutați pe cei ce luptă și-i strângeți lângă-un steag
pe cei ce pierd nădejdea, noindu-le puterea.

La cei bolnavi fiți dulce nădejde căpătâi,
îndemn spre rugăciune, credință și răbdare
la cei căzuți dorință spre dragostea dintâi,
aducere aminte, căință și-ndreptare.

Străinului fiți prieten, pribeagului fiți soț
înfrântului speranță, eroului cunună,
iar fraților mei, pururi avânt și-ndemn ca toți
să creadă și să lupte statornici și-mpreună.

… Când am să merg Acasă de pe unde-s azi pribeag
precum odată Iacov – voi mergeți-mi nainte
ca să-ntâlniți privirea Stăpânului meu Drag
și să-I vorbiți de mine c-o dragoste fierbinte.

El va primi cu zâmbet de Binevoitor
smerita mijlocire a voastră pentru mine
și-mi va ieși nainte senin și iubitor
să-mi dăruie sărutul iertării Lui depline!