Nu Ți-am cerut vreodată – Traian Dorz

Nu Ți-am cerut vreodată, Iisuse, avuție
nici n-am râvnit nălțare în ochii-acestui veac.
Nu foame după aur, nici sete mi-a fost mie
ci, numai de iubire, eu m-am simțit sărac.

N-am însetat de slava lumească niciodată
nici Ți-am adus ofrande pentru câștig lumesc
– dar ca un strop, Iisuse, de dragoste curată
nimic n-a fost, pe lume, mai tare să-mi doresc.

Pe-acest strop de iubire, am dat cât nu pot spune
și-aș fi mai dat cât aur aș fi putut avea.
Când i-am cuprins lumina, am stat ca-n rugăciune
și m-am nălțat spre ceruri când m-am plecat spre ea.

Nimic nu-Ți cer nici astăzi, Isuse-al meu, niciunde,
ci numai stropul dulce pe care l-am gustat
să mi-l prefaci izvorul cu nesfârșite unde
din care să beau veșnic răpit și-ngenuncheat.