Mai singur și mai aspru e drumul tău mereu,
sărmane suflet care mergi fără Dumnezeu.
Mai grea și mai amară e sarcina ce-o sui
spre clipa de la care, în veci, iertare nu-i.
Prima Pagină
Lucrul în ogorul Domnului – Pr. Iosif Trifa
Chipul de mai jos este luat din Biblie, din cartea aşa-numită a lui Rut. Această Rut a fost o evlavioasă femeie rămasă văduvă. „În zilele acelea, făcutu-s-a foamete” în ţara în care locuia Rut şi soacra ei (tot văduvă şi ea). Atunci soacra şi nora, sculându-se, au plecat în ţara cea veche a bărbaţilor lor. Ajunse aici, Rut culegea spice din ogorul şi din mila unui om bogat Boaz şi aşa se ţinea pe ea şi pe soacra ei. Mai târziu, Boaz a luat-o în căsătorie pe Rut, culegătoarea de spice. Din legăturile acestei căsătorii s-au tras şi părinţii lui David prorocul. (Citiţi pe larg cartea lui Rut din Biblie)
Se vor închina Lui – Pr. Iosif Trifa
Şi se vor închina Lui toate neamurile pământului… (Psalmul 71)
Chipul de mai sus este luat din Psaltire şi anume din psalmul 71, în care psalmistul David a prorocit, înainte cu mii de ani, pe Mântuitorul Hristos şi împărăţia Lui. În acest psalm, Iisus este profeţit ca un Împărat care „va domni de la mare şi până la marginile lumii… şi se vor închina Lui toate împărăţiile pământului şi toate neamurile vor sluji Lui… Răsări-va în zilele Lui dreptatea şi mulţimea păcii… că va izbăvi pe săracul de la cel puternic și pe mişelul căruia nu este ajutor…
Când ai să pui – Traian Dorz
Când ai să pui piciorul
pe Stânca Mântuirii,
rămâi pe ea statornic
dând orice preț iubirii,
căci cine-odată cade
pierzând această Stâncă,
pe veci de veci va arde
în flacăra adâncă.
Sfințenia, ascultarea, smerenia (III) – Petru Popa (Săucani)
Doamne, dar oare care-i Chipul lui Hristos?
Chipul lui Hristos este: Sfinţenia, Ascultarea, Smerenia. El a putut să spună în faţa vrăjmaşilor Lui: “Cine din voi Mă poate învinui că am păcat?”
Sfinţenia
Oare, câţi dintre vorbitorii de astăzi pot spune acest lucru? Spunea cineva odată: “Avem mulţi vorbitori care pot să vorbească în locuri necunoscute, dar între vecinii lor nu pot să spună o vorbă, pentru că imediat îi vor arăta cu degetul: O, tu…, acela care ai furat, care ai zis, care ai trădat, care ai făcut rău”.
Reportaj – Simpozion Comemorativ Preot Iosif Trifa
În data de 15 septembrie 2018, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Galați, a avut loc Simpozionul Comemorativ dedicat Părintelui Iosif Trifa, marcat de împlinirea a 130 de ani de la naștere și 80 de ani de la plecarea la Domnul. Informații despre simpozion pot fi citite aici.
Evenimentul a fost transmis în direct pe OasteaDomnului.info și poate fi urmărit integral aici.
Sfințenia, ascultarea, smerenia (II) – Petru Popa (Săucani)
Chipul lui Hristos în voi…
Aceasta a fost dorinţa sfântului Pavel. Aceasta a fost dorința părinților noştri: “Chipul lui Hristos în voi”.
“Mă duc, şi unde-s fraţii
iubirea-n veci m-ar ține;
dar nu pe ei îi caut,
ci-n ei, Te caut pe Tine!“ (T.D.).
Sfințenia, ascultarea, smerenia (I) – Petru Popa (Săucani)
Am venit aici (la nuntă), că am avut o invitaţie şi Dumnezeu ne-a ajutat să ne vedem frații. Iar dacă am făcut un strop de jertfă, Domnul ne va răsplăti înmiit, chiar astăzi, dacă am venit la această sărbătoare…
Dar pentru nunta cealaltă… Pentru acolo ne trebuie mai mult. Acolo ne va trebui haina neprihănirii şi chipul lui Hristos.
Trei sărbători deosebite există în viaţa fiecărui om: Naşterea, Nunta şi Moartea, adică plecarea din această lume.
Creatori și creații (II) – Traian Dorz
Adevărul este Hristos în Sfânta Sa Biserică vie. Și în Sfânta Sa Scriptură. Pentru că în acestea este și rămâne Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Unul, Adevărat și Viu! Iar Cuvântul Său este Fiul Său, Iisus Hristos. Adevărul este ceea ce Este. Adică realitatea adâncă. Aceea care nu se schimbă. Aceea care nu piere. Aceea care nu se învechește. Aceea care nu scade. Aceea care nu se contrazice. Aceea pe care suntem fiecare datori să o primim și să o urmăm.
Creatori și creații (I) – Traian Dorz
Spune Cuvântul Sfânt așa: „Sunteți dumnezei“, toți!… Adică toți sunteți creatori, pentru că, mai mult sau mai puțin, voi toți creați. Creați gânduri și creați cărți, creați caractere și creați exemple.
Ce mare har este acesta, dar și ce mare răspundere! La început, fiecare avem în jurul nostru un pustiu întunecos, avem o inimă necredincioasă sau o casă pustie și întunecată de păcat, sau niște vecini necredincioși, sau niște elevi încă neformați, sau propria noastră viață plină de haos sau de dezordine, întocmai așa cum era totul înainte de-a veni lumina din care s-a creat totul. În acest haos, noi trebuie să ne începem munca divină a creației noastre.