Mai singur şi mai aspru – Traian Dorz

Mai singur și mai aspru e drumul tău mereu,
sărmane suflet care mergi fără Dumnezeu.
Mai grea și mai amară e sarcina ce-o sui
spre clipa de la care, în veci, iertare nu-i.

Mai rece-ți vine spaima, mereu, din cimitir
cu coasa ce-o să-ți taie și-al vieții tale fir,
dar unde-ți este gândul cu care să socoți
– viața-i pentru nimeni dar moartea-i pentru toți!

Mai apăsat ți-e duhul cu orișice păcat,
vuiește-n casa veche un vânt înspăimântat,
s-apropie furtuna cu-a morții brațe reci
– nu râde, când va-ncepe, n-ai să mai râzi în veci!