Pe la miezul nopții – Traian Dorz

Un frate spunea: Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a data o boală ce nu mă lasă să mai dorm adânc noaptea, ci mă scoală de mai multe ori. Astfel am prilejul ca, de câte ori mă trezesc, să mă așez pe genunchi și să mă rog.

Suflete al meu, oare tu ce faci noaptea, când te trezești, sau nu poți să dormi în așternutul tău, când frații tăi trec prin încercări ori când surorile tale se zbat în paturile spitalelor, ori în frigurile moții, ori în lipsuri, în singurătate, în suferințe?