Se apropia anul 1984, când fratele avea să împlinească 70 de ani. Am hotărât să-l sărbătorim, să-i arătăm recunoştinţa, dragostea şi aprecierea noastră pentru munca şi jertfa la căpătâiul cântărilor nemuritoare, şi nu numai, urma să-i publicăm în samizdat o antologie “Din cele mai frumoase poezii” ale fratelui Traian.
Am hotărât să îi acordăm un premiu al tineretului Oastei, ziceam noi, pentru cea mai frumoasă poezie: “Când împrăştie iubirea”. Am pregătit o medalie în formă de harfă, manufacturată, apoi un ceas în formă de harfă cu un înscris personalizat, un florilegiu “Harfa”cu poezii dedicate fratelui şi un coş cu 70 de garoafe albe şi roşii.
Pregătirile au început din primăvară, când am filmat pentru prima dată secvenţe cu fratele Traian. Îmi cumpărasem un aparat de filmat Kuarz cu acţionare mecanică. Am simţit îndemnul puternic să imortalizăm nişte imagini în mişcare cu omul lui Dumnezeu, până mai era între noi. Filmările erau fără sonor, urmând ca după developarea filmelor să se monteze imaginile cu sunetul.
Mijloacele erau cele accesibile la nivelul anului ‘83. Nici nu puteam visa la o videocameră. Pentru developare, tăiere, montare şi sincronizarea cu sunetul, precum şi pentru redare, erau necesare alte aparate şi materiale. Ni le-am procurat şi pe acelea, improvizând apoi “laboratorul şi studioul”.
Cu acest prilej, Dumnezeu ne-a trimis gândul realizării unui film cu titlul “De la Certege la Sibiu pe urmele Părintelui Iosif Trifa după mărturia poetului Traian Dorz”. Când i-am împărtăşit gândul acesta fratelui Traian, dânsul şi-a arătat bucuria pentru entuziasmul nostru. Îmi spunea: “Frate Ionatan, dacă am fi liberi, cred că nu am avea entuziasmul acesta” şi avea dreptate. Toate constrângerile erau o mai puternică motivare.
După un timp de aşezare a gândului, în mintea fratelui prindea contur traseul nostru de filmare, astfel că la nunta lui Maia, nepoata fratelui, ne-a prezentat deja o viziune mult mai complexă decât visam noi. Era bucuros. A început şi dumnealui să viseze, sau, mai bine zis, să retrăiască evenimentele din mult zbuciumata istorie a Oastei la care fusese părtaş, alături de trimisul lui Dumnezeu şi părintele său duhovnicesc.
Toată strategia pentru realizarea acestui plan trebuia făcută cu discreţie, prin discuţii faţă către faţă. Fratele Traian era încă atent supravegheat şi noi, cei care gravitam în jurul său, de asemenea, mai cu seamă după interceptarea scrisorii fratelui Gicu către Europa Liberă, prin care solicita forurilor internaţionale să intervină pentru eliberarea fratelui Traian Dorz.
Planul era următorul: eu, Gicu şi fratele meu Daniel, trebuia să plecăm din Simeria la ora 3 dimineaţa, să-l luăm pe fratele Opriş de la Batiz, iar în Sibiu pe fratele Traian de la familia Lăpăduş. Fratele Moise Velescu împreună cu fratele Nelu Beg urmau să meargă la Sibiu cu trenul şi să ne întâlnim acolo. Nu ştiu cum, însă, a aflat Miliţia şi, în momentul în care am vrut să urcăm în maşină, am fost somaţi de un ofiţer de Miliţie înarmat: “Staţi, nu faceţi nicio mişcare, păstraţi distanţa. Sunteţi încercuiţi!” şi ne arătă câteva lumini aprinse la blocurile din jur. Astfel că, n-am mai putut pleca. Pe fratele Gicu, care ne găzduise, l-a chemat la post pentru declaraţii iar nouă ne-a luat buletinele. Abia pe Ia ora 5 am primit buletinele şi am pornit spre Sibiu. În situaţia aceasta, pe fratele Opriş nu l-am mai luat, fratele Nelu Beg s-a întors la Hunedoara, iar de fratele Moise n-am mai ştiut ce a decis. Am pornit pe la 5-6 din Simeria şi l-am luat pe fratele Traian de la familia Lăpăduş din Sibiu. Împreună am stabilit următoarea convenţie: fratele Gicu va merge 5-10 m în faţă, pentru a observa, după el fratele Traian cu mine alături, dânsul îmi povestea în mers, iar când ajungeam în dreptul obiectivului care trebuia filmat, fratele îşi descoperea capul făcând un semn cu şapca în direcţia obiectivului. Daniel venea în urma noastră cu aparatul şi filma. Ce timp binecuvântat am trăit alături de fratele Traian care depăna amintiri răscolitoare. Am trecut pe la toate locurile încărcate de semnificaţii pe unde au umblat paşii trimisului lui Dumnezeu, care a trebuit mereu să se mute dintr-un loc într-altul. De la căsuţa din Lazaret care l-a primit pe părintele cu Titus când a venit prima dată în Sibiu, la Catedrala unde a slujit şi părintele, la Academia Teologică, pe la Diecezana, Piaţa Lemnelor (actuala Cibinului), la Cazarma Honvezilor, unde a trăit Părintele Iosif revelaţia din noaptea Anului Nou 1923, în strada Turnului, apoi pe strada Avram Iancu, în Parcul Cetăţii, pe Aleea Filozofilor şi până la Cimitirul din Dumbravă.
La Academia Teologică, fratele Traian a rugat pe un angajat care era pe la poartă să cheme pe părintele prof. Mihoc, dar nu l-a găsit, în schimb a fost adus un miliţian, care păzea un alt obiectiv, să ne legitimeze pentru că filmam în curtea Academiei. Omul a fost foarte încurcat, iar când fratele Traian i-a explicat, cu vocea sa blândă, că filmăm locurile pe unde dumnealui a umblat în anii tinereţii, ne-a dat buletinele fără să noteze niciun nume. Când am ajuns în Piaţa Cibinului, miliţianul ne căuta disperat. Fratele Traian îl observă de la distanţă şi îi face semn să vină că suntem acolo. Când au ajuns la noi, fratele Traian le-a spus: “Să nu aveţi nimic cu tinerii aceştia. Eu i-am chemat să mă aducă.” Şi a intrat doar dumnealui cu miliţianul într-un birou de la administraţia pieţei, unde a dat declaraţie.
Cu fratele Moise Velescu ne-am întâlnit abia la mormântul Părintelui şi ne-a însoţit acasă la Jenica Trifa, soţia lui Titus, unde am filmat câteva secvenţe cu Jenica şi Iulia (fiica ei). Apoi ne-am despărţit, iar fratele Moise s-a întors acasă.
Părăsim Sibiul cu amintirile zbuciumatelor lupte şi biruinţe, atât ale Părintelui drag, cât şi ale urmaşului său pe care am avut harul de a-l avea ca însoţitor în această încercare a noastră de a salva de la uitare locuri care vor grăi peste veacuri.
Ionatan Ille, Oastea Domnului, anul 2014, nr. 10, pag.8
