A ține seamă de trecut este o mare înțelepciune. Nimeni nu se va putea îndrepta niciodată în viitor dacă nu-și va aduce aminte să tragă învățătură din cele petrecute mai demult. Toată istoria trecutului este o carte plină de învățăminte de care orice om care vrea să ajungă bine trebuie să țină seamă cu grijă.
Socotește anii… Întreabă-i pe tatăl tău… și pe bătrânii tăi – spune Cuvântul lui Dumnezeu. Iar omul cel cu adevărat priceput nu leapădă aceste cuvinte, ci ține cu chibzuință seamă de ele. Pentru că, fără a ține seamă de aceste lucruri, nimeni n-a ajuns bine niciodată.
Nimeni dintre noi n-a crescut învățat. Până la noi, câți înaintași ai noștri au muncit din greu, au luptat și s-au jertfit pentru ca noi astăzi să ne putem bucura de o stare pe care ei sute și mii de ani n-au avut-o, dar au muncit pentru ca s-o avem noi.
Câte mijloace care ne ușurează și ne înfrumusețează astăzi viața, ei nu le-au avut!
Câtă experiență ne-a rămas de la ei! Câte învățăminte din munca și din lupta lor! Câte binefaceri în urma jertfelor lor!
Lanțul înaintașilor noștri este un lanț de aur. Toți sfinții noștri părinți, mucenicii și martirii… toți învățătorii și păstorii noștri alcătuiesc șirul slăvit al binefăcătorilor noștri, de la care ne-au rămas nu numai cele mai luminoase învățături, dar și cele mai vrednice pilde, cele mai bogate comori, cele mai alese haruri prin care, numai dacă ne simțim adânc legați de ei și dacă ne lăsăm cu ascultare călăuziți bine, vom putea fi cu adevărat vrednici și fericiți.
Să ia bine seama orice tânăr la aceste adevăruri. Căci, dacă nu se va simți adânc legat de rădăcina sănătoasă a credinței înaintașilor săi, nici nu va putea crește drept. Nici nu va putea avea urmași buni și roade rodnice. Ramul rupt de rădăcină se uscă și piere.
Doamne și Dumnezeul nostru, Care ne-ai dăruit nouă niște strămoși atât de sfinți și de vrednici, fii binecuvântat!
Te rugăm, Doamne, întoarce-ne totdeauna, cu dragoste și cu respect, inima și gândurile noastre spre credincioșia înaintașilor noștri din zilele din vechime. Spre dragostea, spre cucernicia și spre jertfa pentru Tine ale primilor frați ai noștri, ale primei biserici creștine, pentru ca, învățând de la ei, să Te putem iubi, asculta și lăuda și noi pe Tine într-un chip atât de vrednic și de luminos ca și ei. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Pâinea noastră zilnică
