Sfințenia, ascultarea, smerenia (II) – Petru Popa (Săucani)

Chipul lui Hristos în voi…

Aceasta a fost dorinţa sfântului Pavel. Aceasta a fost dorința părinților noştri: “Chipul lui Hristos în voi”.

“Mă duc, şi unde-s fraţii
iubirea-n veci m-ar ține;
dar nu pe ei îi caut,
ci-n ei, Te caut pe Tine!“ (T.D.).

Chipul Tău pe feţele lor…

Câţi oameni nu am întâlnit până ce am ajuns aici! De ce nu ne-am oprit cu ei? Pentru că pe frăţiile voastre v-am căutat. Pentru că am nădăjduit ca pe feţele frăţiilor voastre să vedem Chipul lui Hristos.

Mulţumim lui Dumnezeu pentru cei ce poartă Chipul lui Hristos! Ca mâine, când vine cealaltă Nuntă şi se spune “Că numai cei ce-avea-vor / curată Faţa Ta în ei, / în cer la Nunta Ta măreaţă / când Tu veni-vei o să-i iei… ”

Cine va ajunge acolo? Cei ce au purtat semnele şi chipul lui Hristos! Se va spune de departe: Daţi-i lui Hristos, pentru că sunt ai Lui! Uite-i că au chipul Lui, şi cum seamănă cu El! Uite Numele Lui scris pe viaţa şi pe trăirea lor pe pământ.

Cerul întreg se va bucura atunci pentru cei ce vor purta Chipul lui Hristos.

Fiecare întâlnire a noastră, fiecare nuntă a noastră nu este altceva decât să ne facă să semănăm şi mai bine cu Hristos. Să ne întipărească pe fiinţa noastră Chipul Lui. Trăim pentru El, trăim ca şi EI.

Mi-aduc aminte de casa părinţilor mei, cum mă duceam cu vitele la câmp şi vedeam o plantă care semăna cu soarele și care are numele soarelui. Şi fiindcă mereu îşi întoarce faţa după soare, şi-a primit şi o înfăţişare ca şi a soarelui. Petalele ei galbene ca şi razele soarelui… Când mă duceam dimineaţa cu vitele, când încă nu era răsărit soarele, şi priveam la plantele acestea, cum toate florile-soarelui erau întoarse cu fața lor la răsărit, ca să aştepte pe Mirele, Iubitul, Dragul, Scumpul acela de la care primesc viaţa și lumina.

Privirea după Soare!

Şi când soarele se întorcea, se întorcea şi ea cu faţa după soare. Şi când soarele apunea, ea era cu faţa întoarsă spre apus.

Când mă întorceam cu vitele acasă, lăsam această floare privind spre apus, parcă plângând după soare: “Unde te-ai dus, soare? E noapte, nu te mai văd!… Ce să mă fac în noaptea aceasta fără de tine?…”

Şi dimineaţa mă sculam din nou şi mă gândeam: Acum a rămas cu faţa la apus… Să vedem dacă e cu faţa tot la apus! Dar ea era întoarsă cu toată faţa spre răsărit… Când s-a întors, şi cum? O, binecuvântată floare! Tu ai dorit soarele, tu ai privit mereu la el, tu I-ai adorat şi I-ai privit numai pe el, şi de aceea ai primit un chip şi ai primit o înfăţişare şi ai primit un nume: Floarea-Soarelui.

Fraţii mei dragi, copii ai lui Dumnezeu, care, în răsăritul privirilor voastre, în dimineaţa, în zorii tinereţii voastre aţi privit la Soarele Hristos, voi, care v-aţi întors privirea după El în tot timpul vieţii voastre la apusul acestei vieţi El o să vă aştepte pe toţi acei care aţi privit mereu spre El, pe toţi acei care L-aţi iubit, pe toţi acei care L-aţi urmat, pe toţi acei care L-aţi mărturisit şi aţi trăit numai pentru El.

Chipul lui Hristos în viaţa fiecărui copil născut! Chipul lui Hristos în voi fraților!

Doamne, oare nu cântarea…? Ba da! Cântarea ne-a stors atâtea lacrimi de atâtea ori şi ne-a mişcat inima şi ne-a fermecat fiinţa. De multe ori am gândit că nu mai suntem pe pământ, când ne-ai trimis cântări din Cer, cântări din veşnicie, cum nu erau altele pe faţa pământului. Da, cântarea… Dar nu ea, ci Chipul lui Hristos e mai mult decât cântarea! Doamne, nu vorbirea, nu predicile (deşi predicile de atâtea ori ne-au stors lacrimi, de-atâtea ori am plâns în hohot când am auzit Cuvântul Tău, vestindu-se de ai Tăi).

“Dacă vorbeşte cineva, să vorbească Cuvântul lui Dumnezeu!” Puţini sunt aceia care vorbesc Cuvintele lui Dumnezeu! Şi sunt mulţi care vorbesc orice, numai Cuvintele lui Dumnezeu, nu! Căci “Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci ea stă în putere”.

Chipul lui Hristos să-L avem, fraţilor! Chipul lui Hristos nu predici, nu cântări! Chipul lui Hristos se cere întâi de toate. El face loc şi celorlalte.

Doamne, oare care-i Chipul lui Hristos? Chipul lui Hristos este: Sfinţenia, Ascultarea, Smerenia. El a putut să spună în faţa vrăşmaşilor Lui: “Cine din voi Mă poate învinui că am păcat?”

Petru Popa (Săucani), Oastea Domnului, anul 2011, nr. 5, pag. 9