Binecuvântate sunt casa şi familia unde soţii – bărbatul şi femeia – trăiesc o viaţă de credinţă şi de rugăciune. Dar vai, ce grozavă este viaţa în casa şi-n familia unde au intrat necredinţa şi răutăţile! Ce jug greu duce, spre pildă, o soţie credincioasă alături de un soţ necredincios! Dar o astfel de stare totuşi se poate îndrepta. Soţia credincioasă trebuie să se roage pentru îndreptarea soţului ei (iar soţul cel credincios, pentru îndreptarea soţiei sale). Să se roage cu răbdare, cu stăruinţă şi cu credinţă şi Domnul va răspunde acestei cerinţe.
O soţie credincioasă, dintr-un ţinut minier, suferea foarte mult din partea bărbatului ei necredincios şi beţiv. Dar ea se ruga stăruitor pentru mântuirea lui. De câte ori soţul venea beat acasă şi o găsea rugându-se, îi smulgea din mână cartea de rugăciuni şi o călca în picioare.
Dar într-o zi veni o ştire de alarmă de la mină: bărbatul îşi rupsese un picior. Soţia alergă plângând, întrebând ce s-a întâmplat. Scumpa mea soţie – răspunse bărbatul – nu s-a întîmplat nimic… Asta-i judecata lui Dumnezeu! Piciorul care a călcat Biblia şi cartea ta de rugăciuni şi-a primit pedeapsa… De acum nu va mai călca Biblia; de acum eu mă întorc la Dumnezeu…
Din acea clipă, soţul a devenit un credincios. I s-a vindecat pe urmă şi piciorul şi i s-a vindecat şi sufletul. Rugăciunea soţiei sale n-a fost zadarnică. Avem şi în Oastea Domnului atâtea şi atâtea femei care au adus la Domnul pe soţii lor prin răbdare, rugăciune şi suferinţă… şi avem atâtea şi atâtea care suferă încă şi se roagă cu stăruinţă. Domnul va răspunde la rugăciunea lor.
Pr. Iosif Trifa, Tâluirea Evangheliilor duminicilor
