Până acum am vorbit despre multe nume minunate de sfinţi împreună-lucrători cu Dumnezeu, din trecutul Evangheliei şi al Bisericii Domnului. Astăzi, pentru a ne îmbogăţi şi mai mult sufletele şi pentru a ne îmbărbăta străduinţele noastre, vom privi strălucitul chip al celui dintâi martir al lui Hristos de după El. Al unuia dintre cei mai minunaţi şi curajoşi tineri ai Bisericii şi ai soliei lui Hristos: Ştefan (Fapte 6, 5).
Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu spune despre Ştefan că era un bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt. Din plinătatea credinţei avea el har şi din plinătatea Duhului avea el putere. Astfel că prin el se făceau mari minuni şi semne în Lucrarea lui Hristos (Fapte 6, 8). Din pricina aceasta nimeni nu putea sta împotriva înţelepciunii şi duhului cu care vorbea el (Fapte 6, 10). Din pricina aceasta faţa lui părea o faţă de înger (Fapte 6, 15). Din pricina aceasta sfârşitul lui a fost atât de slăvit (Fapte 7, 55-56). Iar jertfa lui a făcut să răsară celălalt puternic înfocat mărturisitor al lui Hristos: Apostolul Pavel (Fapte 7, 57; 8, 1; 22, 20). Fiindcă întotdeauna în urma unui om plin de Duhul Sfânt vor rămâne roadele acestei mari puteri (Galateni 5, 22).
În urma unei jertfe pline de lumina Duhului Sfânt va rămâne totdeauna o lucrare plină de revărsarea acestei cereşti lumini. Aceasta trebuie să ne încredinţeze de două mari adevăruri: că puterea lui Dumnezeu însoţeşte totdeauna cu o mare biruinţă pe bărbatul plin de Duhul Sfânt care este gata să apere adevărul cu orice preţ, chiar cu preţul vieţii sale şi că niciodată Dumnezeu nu lasă fără urmaşi vrednici viaţa şi jertfa unui curajos mărturisitor al lui Hristos.
Iată moartea lui Ştefan ce plină de măreţie şi de linişte străluceşte în veci!
Plinătatea Duhului Sfânt a arătat de la prima jertfă pentru Hristos ce tainică şi cutremurătoare este transformarea pe care o face El în sufletul martorului Său credincios şi adevărat. Priviţi la faţa lui Ştefan pe care şiroieşte sângele ţâşnit din loviturile pietrelor! Ce linişte şi strălucire îngerească se revarsă peste această faţă!
De unde vine strălucirea aceasta? De Sus, din priveliştea cerului deschis? Poate şi de acolo! Sau din lăuntrul său, din plinătatea Duhului Sfânt Care este în acest strălucit martir al lui Hristos? Cred că da! Cred că de acolo. Ca din Iisus pe Tabor. Căci în clipe de acestea şi numai în clipele acestea se împlineşte dumnezeiasca făgăduinţa a lui Hristos: Ţineţi bine minte… vă voi da o înţelepciune şi o putere cărora nu le vor putea sta împotrivă toţi potrivnicii voştri (Luca 21, 14-18). Nici până atunci, nici după aceea nu vei mai avea o astfel de putere, fiindcă nu-i nevoie de ea. Dar atunci, în clipa martiriului pentru Iisus, când e nevoie, Hristos ţi-o dă.
Atunci nu mai simţi nici durere, nici frică, nici dorinţă sau regret pământesc. Toate simţurile trupului îţi sunt anulate de plinătatea Duhului Sfânt Care este în tine. Şi poţi muri fericit, fără să simţi, decât revărsarea negrăită a unei nemaicunoscute bucurii dumnezeieşti. Acesta este primul adevăr dovedit de toate miile de martiri ai lui Hristos de până azi. Chiar de până azi.
Iar în ce priveşte cel de-al doilea adevăr, Hristos Însuşi îngrijeşte ca Evanghelia Sa să nu rămână fără bărbaţi plini de Duhul Sfânt, continuatorii marilor înaintaşi, purtătorii marelui Steag al Oastei Lui. Ca să nu ne pierdem niciodată pacea inimii când câte unul, care a fost cel mai aproape de noi, este chemat la Domnul. Poate că atunci când pare că este mai nevoie să rămână, este şi mai necesar tocmai să plece. Pentru ca nu cumva noi să ajungem să-i dăm o mai mare preţuire uneltei decât Ziditorului.
Ziditorul nu poate fi înlocuit, dar unealta poate fi înlocuită. Iar destoinicia lui Hristos se dovedeşte şi mai slăvită, cu cât noua unealtă este mai smerită. Şi noua lucrare este de o mai adâncă valoare pentru Evanghelia lui Dumnezeu.
Scump suflet de frate luptător! Sfinţeşte-te şi tu şi vei fi sfinţit. Cere umplerea Duhului Sfânt şi vei fi umplut (Luca 11, 13). Proslăveşte pe Dumnezeu şi vei fi proslăvit de El şi prin El (Apocalipsa 3, 21). Slavă veşnică Ţie, Dumnezeul şi Întăritorul nostru, Duhule Sfinte! Slavă Ţie pentru puterea pe care o dai curajoşilor Tăi slujitori şi mărturisitori ai Domnului nostru Iisus Hristos!
Slavă Ţie pentru lumina pe care o reverşi, pentru tainica schimbare pe care o dai fiinţei noastre slabe, pentru toată biruinţa cu care încununezi jertfa dăruirii noastre, în cinstea Slăvitului Nume Veşnic al Mântuitorului nostru. Te rugăm, umple pe toţi mărturisitorii Numelui Tău de puterea şi înţelepciunea împotriva cărora să nu poată sta nici un vrăjmaş al Tău sau al lor. Şi, în clipa marelui examen, încunună vieţile tuturor alor Tăi cu slava unei veşnice biruinţe. Amin.
Traian Dorz, Împreună lucrători cu Dumnezeu