O altă zi istorică, din istoria Oastei, a fost duminică, 12 septembrie 1937. La adunarea din Scorţeni, Bacău se pusese la cale o mare consfătuire pe ţară, la Sibiu, pentru o ultimă încercare de înţelegere şi de pace cu mitropolitul. De data asta, din partea întregii Frăţietăţi, prin delegaţi ai Oastei din întreaga ţară. Această consfătuire era pusă la cale mai ales de preoţii şi cărturarii Oastei, dintre care preotul Muntmarg şi fratele Oprişan erau cei mai dintâi. (Ei aveau un plan, dar Dumnezeu a lucrat altfel).
Domnul a vrut ca foaia «Ecoul» să nu poată fi oprită până când va avea loc şi această încercare de pace şi de înţelegere, în care Părintele Iosif şi toţi fraţii puneam multe speranţe. Oricum ne ziceam noi toţi când o adunare pe ţară se înfăţişează cu o cerere, nu se poate să fie nesocotită chiar atât de uşor ca şi cum ar fi un singur om.
Iată, pe scurt, cum s-au petrecut lucrurile:
În ultimul număr care îi mai era dat să apară, «Ecoul» publică o largă dare de seamă, din care desprindem:
„O ZI ISTORICĂ ÎN ISTORIA OASTEI… 12 SEPT. 1937
Câteva sute din cei mai buni luptători ostaşi s-au strâns la Sibiu într-un mare sfat al Oastei. Cum a decurs acest sfat al Oastei
Precum se ştie, în adunarea Oastei de la Scorţeni, Bacău s-a hotărât o nouă încercare pentru refacerea unităţii Oastei, prin o înţelegere binecuvântată.
În acest scop părintele Munteanu-Muntmarg din Scorţeni, în înţelegere cu Sibiul, a trimis la peste o sută dintre cei mai buni luptători ai Oastei o invitare pentru un sfat restrâns al Oastei în care să se chibzuiască asupra chestiunilor de la Oaste.
La această chemare s-au strâns aici, la Sibiu, o mulţime din cei mai buni luptători ai Oastei. Au venit nu o sută, ci câteva sute de fraţi, ca o nouă multgrăitoare mărturie despre puterea acestei Mişcări.
În vederea unei sfătuiri introducătoare, părinţii Munteanu de la Scorţeni, Bogoride de la Lăloaia şi Vladimir din Basarabia sosesc încă de vineri seara.
Întâlnirea părinţilor cu Părintele Iosif este plină de duioşie şi de lacrimi. O bucurie a zilei este şi faptul că Păr. Iosif este mai bine; s-a ridicat din patul suferinţei, putând să ia parte la consfătuire.
Părinţii discută despre cele ce se vor urma. E o notă de vioiciune, dar şi de îngândurare. Pe toţi îi frământă gândul şi grija de ce rezultat va avea acest sfat.
Cele două visuri
Părintele Munteanu, cu o notă de vioiciune, spune că a avut un vis de care nu se prea bucură. Visase că Părintele Iosif, îmbrăcat într-o haină lungă îşi primea fraţii care curgeau din toate părţile. Dar Părintele Iosif suspina, zicând:
Vin mereu fraţii, vin, vin, vin
şi pe mine mă lasă tot în chin.
La rându-i, Păr. Iosif spune că şi el a avut tot un aşa fel de vis. Visase că murise pe patul de suferinţă. Iar în clipa aceea soseşte o delegaţie de preoţi şi cărturari de sus, de la Mitropolie, aducând cu ei un sac mare şi gol, pe care era scris cu litere negre şi mari: Statutele şi Regulamentele. Delegaţia desface sacul, ridică cadavrul de pe pat şi-l sloboade în sac, în vreme ce unul dintre ei strigă voios: Pace şi bucurie pe toate fronturile; în sfârşit, a intrat şi Părintele Iosif în statutele şi regulamentele Oastei! După asta, corpul a fost scos din sac şi pus iar pe pat.
Ne amuză puţin aceste visuri, dar oarecum simţim că ne pun şi pe gânduri, căci de multe ori Domnul vorbeşte şi prin visuri.
Seara ţinem o consfătuire restrânsă, în care discutăm frământările Oastei şi stabilim programul pentru a doua zi. Părinţii sosiţi îşi vor cere pentru mâine audienţă la Î. P. S. Mitropolitul Nicolae.
Începând de vineri seara, au început să curgă mereu fraţi de pretutindeni. Fiecare tren ne aduce fraţi noi şi bucurii noi. (…)
Sâmbătă seara, casa şi curtea unde locuieşte Părintele Iosif sunt pline de fraţi sosiţi din toate părţile. Se hotărăşte a se ţine un sfat premergător şi-n seara aceasta şi pentru faptul ca să-şi poată spune cât mai mulţi fraţi cuvântul, după ce mâine nu vor putea încăpea toţi la cuvânt.
Sfatul se deschide având în frunte pe părinţii: Iosif, Vladimir, Munteanu, Bogoride, Damian, Ungur, Bujoreanu. În decurs soseşte şi păr. Gâlea de la Bârlad, având o emoţionantă întâlnire cu Păr. Iosif.
Sfatul se deschide cu cântarea Împărate Ceresc… şi o mişcătoare rugăciune rostită de păr. Bujoreanu.
Cel dintâi vorbeşte părintele Munteanu, care deschide cuvântările cu o mişcătoare vorbire pentru scopul binecuvântatei înţelegeri pentru care ne-am strâns în acest sfat.
Vorbeşte apoi foarte duios şi mişcător fr. înv. Tudusciuc.
Ia apoi cuvântul Păr. Iosif, arătând pe scurt marea răspundere sufletească pe care o avem cu toţii în Oastea Domnului şi, îndeosebi, în această frământare. Toate frământările noastre să le depunem la picioarele Crucii, rugându-ne neîncetat să se împlinească în toate voia Domnului.
Rând pe rând au luat apoi cuvântul: fr. Trandafir Munteanu din Lugoj; fr. Ciurescu din Belinţ, Banat; fr. Lemnaru Cravcenco, Buzău; fr. Diţă de la Bucureşti; păr. Bogoride de la Lăloaia; fr. Silvestru Barbă din Bosanci, Bucovina; fr. plut. major Const. Pârvu, Bucureşti; păr. Bujoreanu, Cernăuţi; fr. Diniş, Gurasada, Hunedoara; păr. Gâlea din Bârlad; fr. Ionel Tudose, T. Severin; fr. nazireu Eftimie din Corod, Tecuci şi fr. Scânteie din Sibiu.
Fiecare şi-a spus părerea lui referitor la frământările Oastei şi soluţionarea lor.
Duminică dimineaţa, în curtea unde locuieşte Păr. Iosif un popor de fraţi ostaşi şi surori. Toată noaptea au sosit fraţii.
S-a discutat în toate părţile cu aprindere ceea ce ar fi de făcut. Ne strângem din nou la sfat şi stabilim punctele principale care credem noi că ar putea aduce refacerea unităţii Oastei. Rămâne ca aceste puncte să fie precizate şi puse pe hârtie de câţiva fraţi aşa ca ele, după biserică, să poată fi prezentate întregului sfat.
Totodată se hotărăşte ca o delegaţie de laici să se prezinte la Î. P. S. Mitropolit Nicolae cu hotărârile sfatului, apoi plecăm cu toţii la sf. biserică. (…)
De la biserică, fraţii se întorc încolonaţi, cântând. Potrivit înţelesului de dimineaţă, îndată după sosirea de la biserică, ne strângem într-o adunare de sfat. Acum sunt de faţă toţi fraţii împreună cu toţi preoţii. (…)
Se citeşte apoi cu glas tare Moţiunea de mai jos:
Moţiunea care s-a luat în primul sfat general al Oastei Domnului, ţinut în Sibiu la 12 Sept. 1937:
Înalt Prea Sfinţite Stăpâne!
Adunându-ne la Sibiu, astăzi, duminică 12 sept., a. c., fraţi de pe toate meleagurile ţării, ne-am rugat Domnului ca să ne deschidă calea spre viaţa cea dintâi a Oastei Domnului.
În ziua aceasta, mărturisind credinţa noastră, repetăm ceea ce toată viaţa am spus-o: că ostăşia Domnului o trăim şi vrem să o trăim sub binecuvântarea Bisericii noastre strămoşeşti. (…)
Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. II, pag. 319
