Şi dacă pe pământ nu găsim totuşi nici un mijloc de comparaţie şi de măsură pentru ceva, atunci avem lumea cerească şi veşnică, faţă de care tot ceea ce este pământesc şi trecător este nespus de puţin, de mic şi de slab.
Când fără de seamăn ar părea el aici, atunci noi spunem: Frumos ca soarele. Înalt cât cerul. Dulce ca lumina…
Numai pentru Dumnezeu, Făcătorul tuturor acestor frumuseţi, nu găsim nimic, despre care să spunem că El este aşa.
Pentru Dumnezeu nu se găseşte nimic spre a se putea spune: El este atât de mare, sau El este aşa de bun, ori El este aşa de bogat, aşa de frumos, aşa de veşnic…
Cu El nimic şi nimeni nu poate să se asemene sau să se măsoare.
El este totdeauna şi mai mare. Şi mai bun. Şi mai frumos. Şi mai adânc. Şi mai mult…
Infinit mai mult.
Oricât de mult am face pentru Dumnezeu, El merită şi mai mult.
Oricât de mult L-am iubi, se cuvine să-L iubim şi mai mult.
Oricât de frumos i-am cânta, El este vrednic de şi mai frumos.
Pe lângă ceea ce dragostea ne Încredinţează că Îi suntem datori lui Dumnezeu, oricât am fi făcut nu înseamnă încă nimic.
Căci şi a-I da ceva este un har. Fiindcă de la El avem tot ceea ce Îi dăm.
Numai dragostea de a-I da, singură ea este de la noi.
Toate făgăduinţele lui Dumnezeu lăsate noua în Sfântul Său Cuvânt din Scripturi sunt întru totul adevărate şi vrednice de a fi crezute.
Pentru că se vor împlini şi în Viitor întocmai cum s-au împlinit şi în Trecut.
Când Domnul Dumnezeu făcuse făgăduinţa, ai Lui încă stăteau departe şi chinuiţi.
Dar cei care se bizuiau pe Domnul nu s-au îndoit câtuşi de puţin că El are puterea să-i aducă şi că El îi va şi aduce şi îi va aşeza iarăşi în Canaanul pe care li-l făgăduise.
Tot ce făgăduieşte gura Lui Dumnezeu, Mâinile Lui au puterea să înfăptuiască.
După cum Dumnezeu Tatăl l-a scos pe poporul Său din robie şi l-a dus în Canaan, tot aşa de adevărat este că Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, îi va scoate şi îi va izbăvi pe toţi cei care cred şi se încred în El, din orice apăsare şi necaz, până ce îi va duce şi El şi îi va aşeza pe veci în acel loc fericit şi binecuvântat pe care a spus El că se duce să li-l pregătească la Tatăl.
Cei ce cred asta vor ajunge s-o vadă.
Traian Dorz, Pășunile dulci
