Orice lucraţi, lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni (Col. 3, 23). Evanghelia a dospit şi-a înoit viaţa oamenilor în toate direcţiile. Evanghelia a adus un duh nou şi în munca omului. Orice lucraţi – zicea ap. Pavel – lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul – şi nu ca pentru oameni (Col. 3, 23).
Un creştin adevărat, oriunde e angajat a face un lucru, nu-l face de mântuială, nu-l face de teama supravegherii, ci îl face socotindu-se pe sine ca un angajat al Domnului, ce lucrează pentru Domnul. Un creştin adevărat, un ostaş al Domnului, oriunde e pus la lucru, fie în serviciu, fie în lucrul mâinilor – el lucrează din toată inima, ca pentru Domnul.
Lucraţi ca pentru Domnul! – o, cum s-ar schimba faţa lumii dacă fiecare om ar lucra ca pentru Domnul. N-ar mai trebui atunci atâta supraveghere, grijă şi ceartă.
Şi o, ce binecuvântare ar fi şi într-un stat, într-o ţară, când şi slujbaşii ar lucra ca pentru Domnul. Când de la primul ministru şi până la jitarul satului, toţi ar lucra ca pentru Domnul. N-ar mai trebui atunci atâţia inspectori şi para-inspectori. Ca prin minune ar dispărea şi hoţiile şi nedreptatea şi corupţia şi mituirea.
Averea statului ar fi socotită ca averea Domnului şi nimeni n-ar mai umbla să fure statul şi să-l înşele.
O, cum s-ar schimba cu totul oamenii, când ar lucra ca pentru Domnul.
– Dar tu de când ai intrat în Oaste? – fu întrebată o servitoare ostaşă, de o prietenă a ei?
– De când mătur şi pe sub paturi – răspunse ostaşa – căci mai înainte lucram numai de ochii stăpânei, dar acum lucrez ca pentru Domnul.
– Bine că se duse stăpânul – grăi odată un lucrător către tovarăşul său, care era ostaş – de acum ne putem pune la odihnă.
– Stăpânul meu nu S-a dus, răspunse ostaşul – Domnul meu e de faţă. El mă vede şi nu-L pot înşela. Eu lucrez ca pentru El.
Lucraţi ca pentru Domnul! – cine trăieşte această parolă, poate aduce cu ea şi suflete pierdute la Domnul.
Un domn de la oraş dăduse unei spălătorese credincioase nişte albituri la spălat. Mirat pe urmă de preţul mai scăzut al lucrului, întrebă:
– Cum se face că d-ta lucrezi cu mult mai ieftin decât alţii?
– Pentru că – răspunse femeia – eu lucrez ca pentru Domnul; mi-am socotit lucrul, mi-am socotit câştigul; să cer mai mult, ar însemna să te înşel nu pe d-ta, ci pe Domnul.
Mirat de această pildă de trăire a Evangheliei, domnul acela s-a apropiat de Biblie şi a devenit şi el un credincios şi spunea la toată lumea că pe el l-a convertit o spălătoreasă.
Lucraţi ca pentru Domnul! – Ce puţin se vede această parolă în viaţa creştinilor de azi. O dovadă este şi aceasta despre creştinătatea de nume de azi.
Noi ostaşii Domnului, să trăim şi parola aceasta; să lucrăm ca pentru Domnul, pentru ca şi prin aceasta să vestim puterea Evangheliei şi să aducem la mântuire sufletele pierdute.
Pr. Iosif Trifa, Munca şi lenea
