În mersul către Mâine – Traian Dorz

În mersul către Mâine -ajută-ne Iisus

să ne sfinţim viaţa,să ne mărim puterea,

mai răbdători să trecem spre ultimul apus

mai plini de vorbe sfinte să ne-ntâlnim tăcerea.

 

Prin cernerile nopţii să nu cădem gunoi

prin vânturarea zilei, să nu ne-alegem pleavă,

prin anii încercării mergi pas de pas cu noi

să ne găseşti la capăt învredniciţi de slavă.
 

Credinţa neschimbată ne-ajută s-o păstrăm

nădejdea neclintită să ne-o-ntărim întruna,

şi dragostea fierbinte cu lacrimi s-o-ncărcăm

căznindu-ne genunchii să cucerim cununa.
 

Apleacă fruntea noastră mereu cu-atât mai jos

cu cât mai sus spre Tine ni-e inima-nălţată,

nimic să nu ne-atragă din ce-am simţit frumos

nimic să nu ne lege din ce-am lăsat odată.
 

Aşa, când o s-ajungem la Ţărmul Fericit

în Zorii-acelui Mâine ce-l tot dorim de-aseară,

Isuse, să ne-ntâmpini cu Prânzul pregătit

uitând de noaptea asta şi foamea ei amară…
 

Traian Dorz, Eternele Poeme