Seara Cinei, ultima seară cu cei dragi… Grădina Ghetsimani unde S-a rugat cu sudori de sânge… Aici a fost lupta cea mai grea! Nimeni, niciodată, nu s-a mai rugat cu sudori de sânge! Cine știe prin ce chinuri a trecut Domnul în aceea noapte când a zis: “Mi-e sufletul cuprins de o întristare de moarte”, sau: “Tată, izbăvește-Mă de ceasul acesta!”. Aici luptă Hristos cu balaurul. În Eden era șarpe, acum este balaur. Iar după trei ceasuri de luptă, balaurul a fost biruit și Iisus a zis: Facă-Se voia Ta, de acum pot să sufăr liniștit chinurile trupești, că cele sufletești le-am biruit. Și până pe Golgota nu L-a mai slăbit cu batjocorile, cu bătăile, cu chinurile, crezând că nu va răbda și va face o minune să fie nimiciți vrăjmașii, ca apoi să fie nimicită mântuirea noastră. Dar El a răbdat! Cine ar fi crezut vreodată că Dumnezeu va va birui răbdând și că vrăjmașul răzbunător va fi zdrobit tocmai prin răbdare!
Dar pe Golgota se dă ultima zvârcolire, când ajunge în fața morții. De fiecare tânăr se înduioșează orice inimă, numai de Iisus nu s-a înduioșat nimeni. Numai de El nu se înduioșau… că șarpele ațâța mereu. Lupta nu era încheiată încă! Pământul s-a cutremurat. Soarele s-a întunecat în ceasul greu al acestei lupte. Catapeteasma bisericii s-a rupt în două.
Vezi, suflete al meu, cum se luptă Dumnezeul tău cu șarpele care te-a biruit pe tine?
Și Iisus a strigat: “Sfârșitu-s-a!”. Cerul s-a deschis! Tatăl a primit Jertfa! Iadul a fost biruit și balaurul a fost zdrobit de El. Slavă veșnică Ție, Marele biruitor! Tu ai biruit prin moartea Ta, cu moartea Ta călcând moartea noastră și ne-ai adus și nouă biruință prin Jertfa Ta. Tu veșnic ești Biruitor!
O, frații mei, îndrăzniți, căci Hristos e viu! El a biruit! El cheamă azi pe toți pierduții, pe toți cei care au fost biruiți. Veniți toți sărmanii și amărâții la Hristos Cel Viu. El a biruit! El e viu! El vă iubește! Veniți voi, bolnavi și străini, spuneți celor slabi de inimă: fiți tari, nu vă temeți! Hristos a biruit și voi veți birui. Îndrăzniți, El a biruit!
Dar acum lupta se mai dă încă o dată, cu fiecare în parte și trebuie și noi să biruim. În luptă nu-i totuna să fii biruit sau să biruiești. În luptă nu toți biruiesc. Unii dezertează, alții cad prizonieri și numai unii biruiesc. Și ei sunt premiați, biruitori.
Dacă noi azi avem o mândră țară, frumoasă și bogată, este pentru că am avut oameni viteji, oameni mari, care au luptat cu îndrăzneală și au biruit. Sângele lor este la temelia credinței, a Bisericii noastre și a Patriei noastre.
Dacă azi avem o Lucrare sfântă în care suntem binecuvântați, dacă azi avem hrană bogată pentru sufletele noastre, dacă mesele noastre sunt pline, dacă avem cântări cum n-au mai fost de când e pământul, este datorită marilor înaintași care au luptat cu îndrăzneală și au biruit. Cum să nu prețuim noi aceste comori unice care ni s-au câștigat cu muncă și cu mari jertfe și osteneli.
Ei au biruit. Biruința stă în îndrăzneală și îndrăzneala în încredere, neprihănire și dragoste.
Și noi avem de luptat cu șarpele cel vechi și avem nevoie de îndrăzneală sfântă ca să biruim și noi. Fără îndrăzneală nu este biruință, iar îndrăzneala stă într-o dragoste fierbinte, într-o încredere puternică și o viață neprihănită. Fără aceste trei nu poate fi biruință, numai înfrângeri și căderi.
Luăm pildă de îndrăzneală pe tânărul David care s-a luptat cu uriașul și l-a trântit și l-a biruit (I Samuel 17). Încrederea puternică l-a făcut pe el să îndrăznească și îndrăzneala l-a făcut biruitor.
Un alt exemplu: sfântul Ioan Botezătorul (Marcu 6, 18-20). Cu câtă îndrăzneală zicea el lui Irod: “Nu-ți este îngăduit!”. Și Irod se temea de el, fiindcă-l știa om neprihănit și sfânt. Îndrăzneala lui stătea într-o viață neprihănită.
Ne mai aducem aminte de Sfânta Mamă. De unde avea ea îndrăzneala că nu a fugit și nu L-a părăsit când toți huleau și scuipau? Și toți le vor fi amenințat pe sfintele femei și ele nu s-au dus, nu L-au părăsit, că au iubit, că dragostea este mai tare ca moartea.
Sfântul Petru, lăudărosul, s-a temut de o slujnică, o femeie slabă, fără armă. Petru s-a temut. Femeile slabe au îndrăznit în fața oamenilor înarmați. Ele au îndrăznit!
Vom birui, frații mei, numai printr-o încredere puternică, o viață neprihănită și o dragoste mai tare ca moartea. “Cel ce va birui, va moșteni”. Ce promisiuni scumpe și mari sunt păstrate pentru biruitori! O, n-ar mai trebui să fie nimeni fricos și laș, dezertor și prins în lanțul șarpelui, când biruința e câștigată pentru toți pe Golgota. Și n-ar mai trebui să fie nimeni nici rob, nici robit și în robia celui rău.
Domnul să ne ajute să biruim și noi, să avem și noi aceste virtuți: încrederea, neprihănirea și dragostea, ca să putem îndrăzni și apoi să biruim și noi. Amin.
Petru Popa (Săucani), Oastea Domnului, anul 2010, nr.4, pag. 17
