Fluturaş – Traian Dorz

Se-nvârtea în jurul flăcării aprinse

şi-i plăcea ispita de-a se-apropia,

lanţul voluptăţii-l atrage spre flăcări

ca răcoarea apei rândunica-n zbor.

 

Îl alung cu milă să se-ndepărteze,

dar a zecea oară s-a întors din nou;

se trezise-ntr-însul patima cea oarbă

care ne-nfrânată, duce-n veci la foc.

 

Îl lovesc –

zadarnic: patima-i mai tare

chiar şi decât frica

– şi-ntr-o clipă rea,

poate chiar în ciuda piedicilor mele,

el se-aruncă-n para focului râvnit.

 

… Ce-a rămas dintr-însul astăzi e-o ruină.

 

– Căci sunt rari acei ce se-nfrânează când

neopriţi, pot face ceea ce n-au voie…

– De aceea-i plină lumea de ruini!

 

Traian Dorz, din Cântarea roadelor