Uncategorized

Însemnarea de pe cruce – Traian Dorz

„Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii. Şi era scris: «Iisus din Nazaret, Împăratul iudeilor».” (Ioan 19, 19)

Începând cu crucea Domnului nostru, ştim că şi noi toţi avem câte o cruce nevăzută, pe care însemnarea ce o va purta ea, când va fi înălţată, ne-o scriem noi. Tot astfel, după cum am avut un leagăn văzut, trebuie să avem şi o cruce văzută, pe care însemnarea de pe ea ne-o vor scrie şi nouă alţii. Cine ştie cât de curând ne vor pregăti şi nouă alţii crucea cu însemnarea de pe ea…

O rugăciune despre rugăciune – Pr. Iosif Trifa

Preabunule Doamne şi Părinte ceresc! Îţi mulţumesc că ai dat viaţă şi lutului meu şi m-ai făcut o fiinţă vie şi vorbitoare. Dar multă, multă vreme eu am fost un prunc mut. N-aveam răsuflarea rugăciunii. Abia de la un timp mi s-a dezlegat graiul şi am început să vorbesc. Eu, care „sunt pământ şi cenuşă”, am început să grăiesc (prin rugăciune) cu Tine (Facere 18, 27).

Duminica înfricoșatei judecăți – Pr. Iosif Trifa

Ne spune această evanghelie cum va fi ziua Judecăţii. Mergeţi cu toţii la sfânta biserică şi ascultaţi cât de măreaţă şi cât de înfricoşată va fi ziua aceea. „Fiul omului”, adică Iisus, va veni atunci şi va şedea pe scau­nul măririi, înconjurat de toţi îngerii cerului. Toate neamurile şi toate su­fletele se vor aduna şi vor sta atunci înaintea judecăţii şi a dreptului Judecător.

Nu vă atingeți de ce este necurat – Ioan Marini

Nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi (II Corinteni 6, 17). Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră (I Tesaloniceni 4, 3). Fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt (I Petru 1, 16). Iar cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu (Iacov 4, 4).

Prin credință – Traian Dorz

„Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe“. (Evrei 11, 33-34)

Tămăduirea femeii gârbove – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea învăţa Iisus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată, o femeie era acolo ce avea duhul neputinţei de optsprezece ani. De această femeie S-a apropiat Iisus şi punându-Şi mâinile pe dânsa, îndată s-a tămăduit şi mărea pe Dumnezeu. Dar pizmătăreţii farisei cârteau, zicând: „Nu se cade a lucra sâmbăta”. La aceasta, Iisus a răspuns cu mustrarea: „Făţarnicilor, au nu-şi dezleagă fiecare dintre voi boul de la iesle sâmbăta şi-l duce la apă? Dar această femeie pe care a legat-o satana de optsprezece ani au nu se cădea a se dezlega de legătura ei sâmbăta?”. Şi aceste zicând, se ruşinau toţi cei ce stăteau împotriva Lui. (Luca 13, 10-17)

Cel cu fărădelegea iertată – Traian Dorz

Psalmul 32, versetul 1

Cuvintele lui Dumnezeu şi voia Lui sunt legi înlăuntrul cărora viaţa şi faptele noastre, ca şi ale tuturor creaturilor Sale, trebuie să se desfăşoare ordonat şi ascultător. Orice încălcare a acestor legi este mai departe o umblare fără-de-lege. Oricine nu merge pe cale, merge fără de cale (2 Corinteni 10, 5).  

Focul Cuvântului Biblic – Pr. Iosif Trifa

„Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc… (Ieremia 23, 29)

Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc? zice Domnul.“ Iată, Însuşi Dumnezeu Îşi aseamănă cuvintele Sale cu focul. Foc este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi toți care citim şi ne hrănim cu acest Cuvânt cunoaştem acest foc. Ne-am încălzit şi ne încălzim cu el. L-am simțit şi-l simţim mereu. Biblia este o Carte caldă; o Carte fierbinte.

Vindecarea unui îndrăcit – Pr. Iosif Trifa

Acum duminică avem la rând evanghelia de la Luca 8, 26-39, cu vindecarea unui îndrăcit. Această evanghelie vine la rând – cu mici deosebiri – de patru ori în duminicile de peste an. Noi o avem tâlcuită – în alt şi alt fel – în toate cele patru rânduri.

Să nu fiu dat de rușine niciodată – Traian Dorz

Psalmul 31, versetul 1

Un credincios adevărat Îl reprezintă în faţa lumii pe Hristos. Într-o anumită măsură, fiecare fiu al Bisericii Domnului angajează Numele şi cinstea lui Dumnezeu în faţa celor nepăsători sau a celor vrăjmaşi ai Lui. După purtările sau meritele fiilor şi slujitorilor Bisericii lui Hristos, oamenii slăvesc pe Dumnezeu (Matei 5, 16) sau hulesc Numele Lui (Romani 2, 24).

Top