Bătrânii noștri nu erau poate așa de ocoși și învățați ca noi, nepoții lor de astăzi, dar, în schimb, ei aveau mai multă înțelepciune de viață și o mai adâncă înțelegere a rosturilor vieții celei adevărate. Așa, între altele, bătrânii noștri privegheau neîncetat să fie casa lor curată, cinstită și ferită de purtările cele slabe. Numele de „casă” era, la bătrânii noștri, un nume sfânt, pe care-l apărau de păcate cu ochi de vultur și mână de fier.
Şi a fost, în zilele acelea, ieşită poruncă de la Cezarul August să se scrie toată lumea. Şi mergeau toţi să se scrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, la Iudeea, în cetatea lui David, care se cheamă Vifleem (pentru că era el din casa şi din seminţia lui David), să se scrie cu Maria, cea logodită cu el, fiind grea. Şi a fost când erau ei acolo, s-au umplut zilele ca să nască ea. Şi a născut pe Fiul său, Cel întâi născut, şi L-a înfăşat pe Dânsul şi L-a culcat în iesle, pentru că nu aveau ei loc la gazdă. Şi păstorii erau într-acelaşi ţinut, petrecând şi păzind streji de noapte împrejurul turmei lor. Şi, iată, îngerul Domnului a stătut înaintea lor şi mărirea Domnului a strălucit împrejurul lor; şi s-au înfricoşat cu frică mare.
Psalmul 20, versetul 1
Ca să te poată asculta Dumnezeu când te rogi tu, ca să poată El lua aminte la cererile tale, ca să-ţi poată răspunde cu bunătate şi cu grabă Dumnezeu, mai ales în ziua necazului şi a primejdiei, când Îl chemi, strigând îngrozit după ajutorul Lui, — ca să te poată asculta El, aceasta este un mare dar şi har de la Dumnezeu. Este o minune şi o binefacere deosebită şi personală. Dar aceasta cuprinde în ea şi o mare obligaţie pentru acela căruia i se face acest mare har de la Dumnezeu.
Moise dăduse poporului poruncă: În ziua a şasea, să-şi strângă mană pe două zile, pentru că „ziua a şaptea este zi de odihnă şi de închinare Domnului“ (Ieşirea 16, 23). Dar păcatul lăcomiei i-a scos pe unii să strângă mană şi în ziua Domnului. N-au aflat însă nimic. „Şi au ieşit unii să strângă mană şi în ziua a şaptea şi n-au găsit“.
Zis-a Domnul: „Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel Care S-a pogorât din cer – Fiul Omului, Care este în cer. Şi, precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa se cade a Se înălţa Fiul Omului. Ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât şi pe Fiul Său, Cel Unul-Născut, L-a dat, ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El”. (Ioan 3, 13-17)
… așa zice un învățat creștin.
Într-o revistă din străinătate citesc un articol interesant și potrivit la frământările politice din zilele noastre.
Politica de partid – scrie învățatul – este opera lui Satan; este opera Necuratului de a învrăjbi pe oameni, pentru ca și prin aceasta să primejduiască și să zădărnicească realizarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Politica de partid e opera lui Satan, pentru că în ea se întâlnesc și înfloresc toate virtuțile iadului.
În multe locuri din Sfânta Scriptură se vorbeşte despre pedeapsa şi chinurile păcătoşilor în iad. Însuşi Mântuitorul a spus răspicat că pe cei păcătoşi, pe cei care stăruie în nepăsare şi în ticăloşie sufletească, îi aşteaptă pedeapsa iadului. „Pedeapsă veşnică” numeşte Mântuitorul această pedeapsă (Matei 25, 46).
Iată inima omului care s-a cufundat cu totul în ticăloşie… Iată inima omului care a ieşit odată din păcate şi pe urmă mai adânc s-a cufundat în ele… Iată inima omului care a crezut că poate sluji deodată şi lui Dumnezeu şi Mamonei, şi pe urmă a ajuns sluga şi robul diavolului.
Închipuie-ţi că dormi într-o casă care a luat foc. Ce bine e că te-ai trezit la timp! Dar ce folos ai avea de această trezire dacă nu te-ai ridica din pat şi n-ai fugi afară? O trezire fără ieşirea din focul păcatelor n-ajunge nimic.
Chipul de alături arată facerea lumii, când a zis Dumnezeu: “Să se facă lumină, şi s-a făcut lumină. Şi a văzut Dumnezeu lumina că este bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric” (Citiţi la Facere capitolul 1).
Această istorie este plină şi de o adâncă învăţătură sufletească.