Am vorbit cu un crescător de canari (păsări ce cântă închise în colivie). Îmi spunea lucruri interesante. Când ies din ouă, canarii sunt şi ei un fel de vrăbii care nu cântă. Pentru a-i îndemna să cânte, li se face o colivie închisă cu totul în trei părţi; deschisă numai într-o parte. Băgat şi izolat în această colivie întunecoasă, canarul începe să cânte. Din ce se încăpăţânează să nu cânte, i se micşorează lumina. Sunt păsări care nu cântă decât închise în colivie.
Cam de specia aceasta suntem şi noi. Noi „cântăm“ de regulă numai închişi în „colivie“… numai pe timp de necaz şi încercări.
Mă gândesc chiar la mine. În sanatoriul de la Geoagiu am stat şi eu închis într-un fel de „colivie“. Acasă aveam şase ferestre la casă şi lărgământ destul. Aici am stat într-o cameră mică, cu o singură fereastră, spre pădure. Domnul Dumnezeu m-a închis şi pe mine într-un fel de „colivie“, să mă învăţ a „cânta“ mai bine:
Simţindu-mă singur,
să cânt singurel:
mai lângă Domnul meu,
mai lângă El.
Preot Iosif Trifa, Căutaţi la păsările cerului!
