Prima Pagină

Făgăduințele lui Dumnezeu – Sf. Ioan Gură de Aur

Omul evlavios şi credincios trebuie să aibă o credinţă atât de statornică în făgăduinţele lui Dumnezeu, încât chiar dacă cele întâmplate par a fi potrivnice făgăduinţelor Lui, nici atunci să nu se tulbure, ci să nădăjduiască pentru sfârşitul lucrurilor. Deci, ia aminte! Credinciosul Avraam, ce făgăduinţă a primit şi ce-a fost nevoit să facă? Făgăduinţa a fost că prin Isaac va umple lumea de urmaşi. Porunca a fost însă să-l jertfească pe însuşi Isaac, prin care urma să se umple pământul de oameni! Deci l-a neliniştit această poruncă pe cel drept? Deloc!

Când n-am puteri – Traian Dorz

Când n-am puteri să-mi birui
al inimii amar,
Iisuse,-adu-mi aminte
de-amarul Tău Calvar!

Căderea și ridicarea (II) – Traian Dorz

Deși litera Cuvântului Sfânt este atât de luminoasă, deși sunetele limbii în care sunt spuse cuvintele Domnului sunt așa de clare și de frumoase pentru oricare dintre noi, totuși Glasul Domnului din Cuvântul Lui este așa de puțin cunoscut, așa de slab ascultat și așa de rar înțeles cum trebuie. De aceea sunt o sută și o mie de feluri în care este răstălmăcit.

Căderea și ridicarea (I) – Traian Dorz

În multe feluri poate fi căderea unui suflet. Dar ori de ce fel ar fi nenorocirea căderii unui suflet credincios sau a unei lucrări duhovnicesti, totdeauna ridicarea sa poate veni numai într-un singur fel și într-un singur loc și anume: de la puterea lui Dumnezeu și din puterea lacrimilor și a îndreptării sincere și smerite.

Focul din praznicele cele mari – Pr. Iosif Trifa

„Moise, Moise, descalţă încălţămintea picioarelor tale. ”

Chipul de mai sus ne arată o întâmplare din viaţa lui Moise. Păscând Moise oile socrului său Ietro, a văzut pe muntele Horeb un rug ce ardea întruna şi nu se mai mistuia. Şi a zis Moise: „Apropiindu-mă, voi vedea această vedenie mare”; dar atunci a auzit glasul şi porunca lui Dumnezeu din focul rugului: „Moise, Moise, dezleagă încălţămintea de la picioarele tale, căci locul pe care stai şi focul spre care te apropii sfânt este”… (Exodul 3).

Cuvânt de Sf. Ierarh Nicolae – Pr. Viorel Chircă

“Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură. Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători.” (Coloseni 3, 1-3, 8, 15)

Pomenim astăzi cu cinste, cu prețuire, cu bucurie pe unul dintre oamenii aleși ai lui Dumnezeu, Sfântul Ierarh Nicolae, care a trăit și a slujit pe Domnul la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, plecând la Domnul în anul 340. În Biserica Domnului, fiecare secol e ca o treaptă. Ne aflăm, noi cei de azi, pe treapta a 21-a a istoriei Bisericii Domnului. Pe fiecare treaptă a istoriei Bisericii au fost suflete credincioase, frați și surori care L-au ascultat, L-au iubit și L-au slujit pe Domnul, unii cu o slujbă mai aleasă, văzută, alții cu o slujbă mai puțin văzută, dar nu mai puțin importantă.

Mai dulce-i bucuria noastră – Traian Dorz

Mai dulce-i bucuria noastră ca tot ce poate fi grăit,
izvorul ei cel veşnic curge netulburat şi neoprit.

Când suntem doi sau trei, oriunde, cu noi de-a pururea-i Hristos,
iar unde-i El e totul dulce şi fericit, şi luminos.

Gomora şi Ninive – Pr. Iosif Trifa

Chipurile de aici ne arată două cetăți şi întâmplarea lor din Biblie. Chipul de deasupra ne arată cetățile Sodoma şi Gomora în clipa când îngerul stă de vorbă cu Avraam şi îi vesteşte pieirea cetăţii prin foc (Facere 18).

Chipul celălalt ne arată o altă cetate: Ninive. Domnul judecase şi această cetate spre pieire, pentru păcatele ei, şi-l trimisese pe Iona prorocul să-i vestească pieirea.

Arme și roade (II) – Traian Dorz

Dacă puterea lui Dumnezeu n-ar pune un hotar peste care tăria apei să nu treacă, sau puterea focului să nu se ridice, sau zguduirea cutremurelor să nu-l depașească, sau întinderea groazei să nu se lărgească și pustiirile morții să nu-l treacă, cine li s-ar mai împotrivi? Dar bunătatea lui Dumnezeu a pus acest hotar tocmai pentru a apăra viața, care în orice clipă ar putea fi nimicită fără apărarea Lui.

Scrisoarea istorică a părintelui Iosif despre conștiința iubirii de neam (fragment)

…Gimnaziul nostru, care a devenit si devine tot mai străin, a intrat anul acesta în corespondență cu două licee din Romania (T. Severin și Bârlad). Și azi, noi, care luptăm între viață și moarte, intrăm în corespondență și intimă legatură cu frații noștri de la marele liceu din Iași. Da, numai cuvinte de laudă putem să vă aducem pentru interesul ce-l arătați față de noi, cei despărțiți în decursul vremurilor, prin vitrege hotare politice, nu însă „în cuget și simțiri”. Bună, foarte bună idee a avut acela care a propus corespondența cu noi, ca și când ar fi știut că aici dulcea limbă românească și tot ce e român ocupă locul din urmă.

Top