Tâlcuirea Evangheliilor

Acum duminică avem la rând evanghelia cu învierea tânărului din Nain pe care o mamă cernită îl petrecea plângând la groapă. Iisus a oprit convoiul, S-a atins de sicriu şi a zis: „Tânărule, ţie grăiesc, scoală-te”. Şi s-a sculat mortul şi a început a grăi”. (Citiţi această evanghelie pe larg la Luca 17, 11-17)

Zis-a Domnul: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi şi voi lor aşijderea. Şi de iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii îi iubesc pe cei ce îi iubesc pe dânşii. Şi de faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii acelaşi fac. Şi de daţi împrumut celor de la nădăjduiţi a lua, ce dar este vouă? Că şi păcătoşii dau păcăto­şilor împrumut, ca să ia întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi fa­ceţi bine, şi daţi împrumut nimic nădăjduind şi va fi plata voastră multă şi veţi fi fiii celui Preaînalt” (Luca 6, 31-36).

Şi a fost când Îl îmbulzea pe El poporul, să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Sta Iisus lângă iezerul Ghenizaretului şi a văzut două corăbii stând lângă iezer; iar pescarii, ieşind dintr-însele, spălau mrejele. Și intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat pe el s-o depărteze puţin de la pământ, şi şezând, învăţa pe noroade din corabie.

Zis-a Domnul „Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine şi să-şi ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Că cine va vrea să-şi mântuiască sufletul său pierde-l-va pe el. Iar cine-şi va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui pe el. Că ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată și-şi va pierde sufletul său? Sau ce v-a da omul în schimb pentru sufletul său?

Zis-a Domnul: „Nimeni nu s-a Suit în cer, fără numai Cel ce S-a pogorât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi precum Moise a înălțat şarpele în pustie aşa se cade a Se înălța Fiul Omului. Ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Că aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât şi pe Fiul Său, Cel unul născut, L-a dat, ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viața veşnică. Că n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea; ci ca să se mântuiască lumea prin El” (Ioan 3, 13-17).

În vremea aceea s-a apropiat către Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-a adus pe dânsul la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece pe el”. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când voi suferi pe voi? Aduceți-l pe el aici la Mine”. Şi l-a certat pe el Iisus, şi a ieşit dracul dintr-însul, şi s-a tămăduit copilul din ceasul acela ”… (citiți pe larg această evanghelie la Matei 17, 14-21).

„Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” (Matei 14, 31)

Chipul de mai sus arată o întâmplare din viaţa apostolilor. O furtună cuprinsese corabia în care călătoreau apostolii, când deodată, pe la miezul nopții, L-au văzut pe Iisus umblând peste valuri şi apostolii, de frică, au strigat, „zicând că nălucă este”,  „Dar Iisus îndată a grăit lor, zicând: «Nu vă temeți, Eu sunt». Atunci Petru, răspunzând, a zis: «De eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe apă». Iar El i-a zis: «Vino».

Învățătura acestei evanghelii, pe scurt, este aceasta: Gloata celor cinci mii de oameni s-a hrănit mai întâi cu Cuvântul lui Dumnezeu şi numai după această săturare sufletească a urmat minunea lui Iisus care a săturat și foamea lor cea trupească. Aceste două feluri de săturări sunt puse înaintea noastră cu învăţătură: să avem grijă mai întâi de cele sufletești să căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu (Matei 6, 33) și Învățăturile Lui și atunci va îngriji și de trebuințele noastre trecătoare.