În vremea aceea s-a apropiat către Iisus un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-a adus pe dânsul la ucenicii Tăi, și n-au putut să-l vindece pe el”. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când voi suferi pe voi? Aduceți-l pe el aici la Mine”. Şi l-a certat pe el Iisus, şi a ieşit dracul dintr-însul, şi s-a tămăduit copilul din ceasul acela ”… (citiți pe larg această evanghelie la Matei 17, 14-21).
Tâlcuirea acestei evanghelii o puteți afla şi în numărul 13 din anul acesta, unde am arătat cele patru stări ale mântuirii sufleteşti. Acum voi spune că îndrăciți sunt şi în ziua de azi. Toţi cei cuprinşi de năravuri şi patimi urâte sunt un fel de îndrăciți şi chinuiţi de diavolul. Şi beţivul este un chinuit de diavolul, şi mâniosul este un astfel de chinuit, şi zgârcitul, suduitorul, lacomul, desfrânatul este tot aşa. De multe ori, în multe chipuri şi feluri ne chinuie şi pe noi diavoleştile patimi şi năravuri urâte. Oare cum să scăpăm de ele?
Eu am vorbit cu mulţi creştini cuprinşi de patimi urâte şi i-am chemat să se lase de ele. Aproape toți mi-au răspuns: „Am cercat, părinte, dar nu pot”; „Mi-am pus de multe ori în gând să mă las de ceea şi ceea şi n-am putut”… Eu le-am răspuns aşa: „N-ai putut pentru că aţi cercat să faceţi acest lucru din puterile voastre, iar Domnul Iisus a spus apriat: «Căci făr’ de Mine nu puteţi face nimic» (Ioan 15, 5). Să scapi de chinurile patimilor şi păcatelor înseamnă mai întâi să-ţi faci o legătură vie cu Mântuitorul şi să alergi în braţele Lui mântuitoare. Să scapi de patimi şi de năravuri urâte înseamnă să te hotărăşti la o viață nouă şi să primeşti un Stăpân nou: pe Mântuitorul Iisus Hristos şi să începi o viaţă nouă cu El. Peste această hotărâre se coboară apoi de sus darul, harul şi puterea Duhului Sfânt care face din tine o „făptură nouă”, un „om nou”, un „om duhovnicesc” care biruie firea cea păcătoasă şi patimile rele.
Cei mai mulți creştini nu se pot dezbăra de năravurile cele rele tocmai din pricina asta, că nu se apropie aşa cum trebuie de izvorul tămăduirii sufleteşti, de Iisus Mântuitorul şi Jertfa cea sfântă. Fără de acest izvor nu putem face nimic. Eu am cunoscut un creştin care se lăsa regulat de beţii şi chefuri în postul Paştilor, dar la Paşti începea păcatele din nou, cu un straşnic chef (de bucurie că şi-a putut „ţine gândul”). Asta înseamnă să-l scoți pe diavolul ca să-i mături casa şi locul de şedere din sufletul tău. Faci un pic de curăţenie în casa sufletului tău, pentru ca diavolul, întorcându-se cu încă şapte ortaci, să-şi afle casa măturată şi să se aşeze iar în ea plin de mulțumire (Luca 11, 24-26).
Vrei tu, cititorule, să scapi de chinurile patimilor şi năravurilor rele? Îngenunchează în fața Mântuitorului. Predă-te Lui şi scapă la El.
Rugăciune
Iisuse Mântuitorule, iată, ies şi eu în calea Ta ca fiul din Evanghelie. Diavolul mă chinuie şi pe mine şi mă aruncă în focul şi apele ispitelor şi patimilor. Fie-Ți milă de mine, Doamne, căci rănile din suflet mă dor. Din pustiurile păcatului, vin acum la Tine şi, ca un copil scăpat de moarte, vreau să mă ţin de Tine şi să trăiesc cu Tine. Ție Îţi dau aceste mâini şi picioare pe care le-ai dezlegat din lanţurile satanei. Ție Îţi dau ochii, urechile, gura, gândurile, vorbele mele. Toată averea mea trupească şi sufletească o pun de acum în slujba Ta, Doamne, şi în ascultare de Tine, Doamne…
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1924, nr. 33, pag. 3
