Şi a fost când Îl îmbulzea pe El poporul, să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. Sta Iisus lângă iezerul Ghenizaretului şi a văzut două corăbii stând lângă iezer; iar pescarii, ieşind dintr-însele, spălau mrejele. Și intrând într-o corabie, care era a lui Simon, l-a rugat pe el s-o depărteze puţin de la pământ, şi şezând, învăţa pe noroade din corabie.
Iar dacă a încetat a grăi, a zis către Simon: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi mrejele voastre, spre vânare”. Şi răspunzând Simon, a zis Lui: „Învăţătorule, toată noaptea ostenindu-ne, nimic n-am prins. Dar după cuvântul Tău, voi arunca mreaja”, Și aceasta făcând, au prins mulțime multă de peşti şi se rupea mreaja lor. Şi au făcut semn soților lor, care erau într-altă corabie, ca să vină şi să le ajute lor. Și au venit, şi au umplut amândouă corăbiile, că se afundau ele. Iar Simon Petru, văzând, a căzut la picioarele lui Iisus, grăind: „Ieşi de la mine, că om păcătos sunt, Doamne”. Că-l prinsese pe el spaimă şi pe toți cei ce erau cu dânsul, pentru vânarea peştilor pe care-i prinseseră. Aşijderea şi pe Iacob, şi pe Ioan, feciorii lui Zevedei, care erau soții lui Simon. Şi a zis Iisus către Simon: „Nu te teme, de acum vei vâna oameni”. Şi scoțând amândouă corăbiile la pământ, lăsând toate, au mers după Dânsul (Luca 5, 1-11).
Evanghelia de duminică începe aşa de frumos, cu vorbele: „Şi a fost când Îl îmbulzea pe Iisus poporul, ca să asculte Cuvântul lui Dumnezeu”… Ce privelişte frumoasă va fi fost aceea! Parcă-i vedem pe oamenii de atunci cum se îmbulzeau care de care să ajungă mai aproape, lângă Cuvântul lui Dumnezeu. Parcă-i vedem cum umblau din sat în sat şi din oraş în oraş, să poată auzi cuvântul lui Iisus. Şi să luăm aminte, creştinilor, că învățăturile şi cuvintele după care alergau oamenii în vremea lui Iisus se află și azi şi sunt şi astăzi tot aceleaşi. Evanghelia spune şi azi tot aceleaşi cuvinte şi este o carte, Biblia, care cuprinde toate cuvintele și toate învăţăturile pe care le-a spus şi pe care le-a lăsat Dumnezeu oamenilor. Dar astăzi a slăbit râvna pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Spusul Evangheliei despre vremea când „se îmbulzea poporul să asculte Cuvântul lui Dumnezeu” răsună astăzi ca o poveste de demult şi răsună ca o mustrare pentru oamenii de azi, care însetează după fel de fel de plăceri, pofte, petreceri, băuturi şi alte patimi stricătoare de suflet.
Dragă cititorule! Eu n-am cuvinte să-ţi spun ce putere, ce plăcere şi ce bucurie simte şi astăzi acela care ascultă sau citeşte regulat şi cu stăruință Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi. Dacă ai fi lângă mine, ţi-aş vorbi ceasuri întregi despre ce-ţi dă ţie Cuvântul lui Dumnezeu. Ai simţit tu cândva plăcerea şi puterea acestui cuvânt? Ai simţit tu cândva un dor, o dorinţă, o lipsă, o sete după Cuvântul lui Dumnezeu? Dacă n-ai simțit lucrul acesta, atunci tu nu mă înţelegi nici pe mine şi nu-i înţelegi nici pe oamenii despre care evanghelia de duminică spune că „se îmbulzeau să asculte Cuvântul lui Dumnezeu”.
Rămâi, iubite cititorule, rămâi în toată viața ta lângă Cuvântul lui Dumnezeu ca pământul sub ploaia și căldura cerului de sus. Apropiaţi-vă, oamenilor, apropiaţi-vă de Cuvântul lui Dumnezeu şi atunci tot felul vostru de viață vi se va schimba aşa cum s-a schimbat la cei patru pescari pe care i-a aflat Iisus pescuind. Căci ce ne spune evanghelia despre cei patru pescari? Că L-au întâmpinat pe Iisus cu plângerea: „Toată noaptea ne-am ostenit în zadar”. Au prins însă o mulțime de pești când au aruncat mrejele după cuvântul lui Dumnezeu. Aşa e şi viața noastră când o trăim fără Hristos şi fără învăţăturile Lui: o viață pierdută şi trăită în zadar. Câţi oameni ar trebui să suspine, zicând: „Toată viaţa noastră am trăit-o şi am cheltuit-o în plăceri, în pofte şi păcate şi pentru Împărăţia lui Dumnezeu n-am strâns nimic”.
Despre cei patru pescari ne spune evanghelia că au lăsat toate şi au plecat după Iisus. Asta înseamnă că și nouă nu-i destul numai să ne placă Cuvântul lui Dumnezeu, ci trebuie să ne şi plece după Iisus şi poruncile Lui. N-ajunge nimic, iubite cititorule, apropierea ta de Cuvântul lui Dumnezeu, dacă nu laşi ca acest cuvânt să şi lucreze în inima ta, adică să te scoată din starea ta cea păcătoasă şi să te plece pe urmele lui Hristos.
„De acum vei vâna oameni” — i-a zis Iisus lui Simon Petru, pescarul. Ştii tu ce înseamnă a vâna oameni? Înseamnă să câştigi suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu. Şi tu poţi fi — şi trebuie să fii — un pescuitor de suflete pentru Hristos. Cei doisprezece apostoli n-ar fi putut pescui o lume întreagă pentru Domnul Iisus, dacă fiecare suflet pescuit de ei nu s-ar fi făcut şi el, la rândul lui, un pescuitor de suflete.
Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» anul 1925, nr. 40, pag. 3
