Psalmul 1, versetul 4
O, ce deosebire cutremurătoare face Cuvântul lui Dumnezeu între cel credincios şi cei necredincioşi!
Între bărbatul fericit prin ascultarea de Dumnezeu şi gloata cea mare şi nefericită a celor care nu cred şi nu ascultă de El.
„Şi pe când mergeau ei, Iisus a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: «Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi răspunzând, Domnul i-a zis: «Marta, Marta, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea» (Luca 10, 38-42).
Închipuie-ţi că dormi într-o casă care a luat foc. Ce bine e că te-ai trezit la timp! Dar ce folos ai avea de această trezire dacă nu te-ai ridica din pat şi n-ai fugi afară? O trezire fără ieşirea din focul păcatelor n-ajunge nimic.
Fratele Valer Mândroni – Ciula Mare – 2 iunie
Cu ajutorul Domnului, adunarea de la Ciula, în amintirea convertirii și martiriului fratelui Valer Mândroni, se va ține anul acesta în ziua de duminică, 2 iunie, începând cu ora 14, lângă monument, ca și în anii precedenți. Anunțăm din timp adunarea ca să se poată mobiliza cât mai mulți frați. Ne rugăm și nădăjduim să fie vremea bună, frați mulți, har bogat, inimi curate și doritoare de adunare.
Chipul de alături arată facerea lumii, când a zis Dumnezeu: „Să se facă lumină, şi s-a făcut lumină. Şi a văzut Dumnezeu lumina că este bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric” (Citiţi la Facere capitolul 1).
Această istorie este plină şi de o adâncă învăţătură sufletească.
Oastea Domnului din Roma (IT), vă invită pe data de 1-2 iunie 2019 la adunarea anuală care va avea ca temă:
Programul se va desfășura astfel:
Locația este Largo Augusto Corelli 9 cap. 00155 Roma
„În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.“ (Ioan 20, 1)
Hristos a înviat din morţi în cel dintâi ceas al zilei, în cea dintâi zi a săptămânii, în cel dintâi anotimp al anului.
Iisus Mântuitorul a rostit şapte cuvinte pe crucea Golgotei. Al şaptelea şi cel de pe urmă a fost acesta: „Părinte, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul Meu!“ Cu aceste cuvinte, Mântuitorul Îşi încheiase viaţa şi lucrarea cea pământească. Săvârşise lucrarea ce I S-a încredinţat şi acum Se întoarce la Tatăl. „Părinte, a sosit ceasul… lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am făcut. Arătat-am Numele Tău oamenilor, spălat-am păcatele lor cu Sângele Meu; împăcatu-i-am cu Tine prin Jertfa Mea; acum Eu vin la Tine (Ioan 17).
Istoria Cinci celei de Taină este plină de duioşie religioasă şi de adânci învăţături sufleteşti. Mişcător este îndeosebi un amănunt pe care Evanghelistul Ioan îl istoriseşte astfel:
„Iisus, zicând aceasta, S-a tulburat cu duhul şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă că unul dintre voi Mă va vinde. Deci ucenicii se uitau unii la alţii, nedumerindu-se despre cine vorbeşte. Iar la masă era rezemat Ia pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iubea Iisus (Ioan).
Când se apropia ceasul cel mare al răscumpărării noastre prin Jertfa Crucii, Domnul Iisus i-a strâns pe învăţăceii Săi la Cina cea de Taină. În foişorul Cinei celei de taină a rostit Mântuitorul testamentul tuturor creştinilor din toate vremile: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unii pe alţii. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unii pe alţii. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alții“ (Ioan 13, 34-35).