Fii răbdător în clipele
nenorocirii şi ale loviturilor. Fii răbdător în ceasul cel greu al despărţirii
şi al nedreptăţii. Alungă atunci gândurile deznădăjduite şi negre care vin să
te împingă în prăpastia hotărârilor nefericite. Amână răzbunarea, amână
hotărârea grozavă şi grea. Amână lovirea şi jignirea, înjurătura şi revanşa.
Amână-le pe toate acestea până peste altă clipă, pe când gândurile negre nu vor
avea atâta putere, până când va reveni iarăşi echilibrul în mintea ta.
Ioan Botezătorul n-a fost numai un propovăduitor al voii lui Dumnezeu, ci a fost un martor al Lui! Un martor al lui Dumnezeu înaintea oamenilor, adeverind dreptatea şi bunătatea lui Dumnezeu.
În Ziua Judecăţii el va fi martorul lui Dumnezeu împotriva oamenilor care n-au primit această mărturie trimisă prin el. La fel au fost şi la fel vor fi sfinţii apostoli ai Martorului Celui Credincios şi Adevărat, adică ai lui Iisus Hristos Domnul nostru.
Şi la fel au fost şi la fel vor fi până la sfârşitul veacurilor, martori, toţi cei trimişi de Dumnezeu la oameni pentru a le mărturisi voia Lui, pentru a le aduce aminte de poruncile Sale, pentru a le întoarce inimile spre El.
Ei au primit solia cea grea a mărturiei lui Hristos, a mărturiei Luminii, a mărturiei că Iisus Hristos este Dumnezeu Adevărat, exteriorizat din Dumnezeu, nu creat, de o Fiinţă cu Tatăl, Unul şi Una cu El…
Şi S-a pogorât Domnul în apele Iordanului şi a primit de la Ioan botezul, pentru a ne da nouă icoană la Sine chemătoare şi de dulce nădejde dătătoare că: precum Domnul în acea clipă spălatu-S-a de tot ce e pământesc şi omenesc şi îmbrăcatu-S-a în haina darului de sus, despre care a fost vestit prin cuvintele venind din cerul deschis:
Începerea
Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Precum s-a scris în prooroci:
“Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va găti calea
Ta înaintea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: «Gătiți Calea Domnului, drepte faceți cărările Lui».
Din Tată, fără Mamă, născut ca Dumnezeu,
nainte de toţi vecii, de aştri şi atom,
din Mamă, fără tată, născut în Timp, ca Om
– Tu eşti şi Creatorul, eşti şi Modelul meu!
Dacă este de cea mai mare
însemnătate ca, duhovniceşte, noul născut să fie hrănit, curăţat şi încălzit,
spre a creşte fericit şi sănătos, tot astfel este de o şi mai mare însemnătate
ca fiinţa noastră cea duhovnicească să fie păzită de cele trei mari primejdii
care îi pot aduce îmbolnăvirea şi moartea, anume: hrana otrăvitoare,
deprinderile rele şi tovărăşiile stricate.
La cumpăna dintre ani, o minte înțeleaptă își ia un
răgaz de reflecție. Privind înapoi peste anul care s-a scurs, face o analiză și
trage concluzii pe care le pune apoi la baza programului pentru noul an.
Trecerea este lucrul cel mai important de care ar trebui să ținem seama în
analiza și planificarea vieții noastre, cei care avem ca scop mântuirea
sufletului.
Un om din America s-a apucat şi şi-a scris într-o carte cu de-amănuntul toată viaţa sa şi păţaniile sale. Ascultaţi ce a scris într-o zi de Anul Nou: „Astăzi, în ziua de Anul Nou, după ce mi-am făcut socoata cu toate cheltuielile şi veniturile din anul trecut, m-am gândit că oare n-ar fi bine să-mi fac socoata şi cu cele sufleteşti?
Biblia nu ne spune mai amănunţit ce s-a petrecut mai
departe, după ce Noe a blestemat pe fiul său Ham. Un lucru însă e sigur. Cei
trei fraţi n-au mai trăit laolaltă. Blestemul lui Noe făcuse în casa lor
„slugă“ şi „stăpâni“. Ei s-au despărţit, s-au înmulţit, și din urmaşii lor au
ieşit trei spiţe de oameni din care se trag toate neamurile pământului. „Din
familiile fiilor lui Noe au ieşit neamurile care s-au răspândit peste tot
pământul“ (Facere 9, 32).
„Iar după ce s-au dus magii, iată, îngerul Domnului, în vis, se arătă lui Iosif, zicând: Sculându-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt, şi stai acolo până voi zice ţie, căci Irod vrea să caute Pruncul şi să-L piardă pe El. Iar el, sculându-se, a luat Pruncul şi pe Mama Lui, noaptea, şi s-a dus în Egipt. Şi a fost acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de la Domnul prin proorocul ce zice: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.
