Cele trei primejdii ale morții – Traian Dorz

Dacă este de cea mai mare însemnătate ca, duhov­niceşte, noul născut să fie hrănit, curăţat şi încălzit, spre a creşte fericit şi sănătos, tot astfel este de o şi mai mare însemnătate ca fiinţa noastră cea duhovnicească să fie păzită de cele trei mari primejdii care îi pot aduce îm­bolnăvirea şi moartea, anume: hrana otrăvitoare, deprinderile rele şi tovărăşiile stricate.

Creşterea cea rea, educaţia cea stricată, îndru­mările lumeşti, sunt hrana otrăvitoare pe care un tânăr o poate primi în familia sa, de la părinţii săi, în şcoala sa de la educatorii săi, în viaţa sa, de la cei care îi pot fi îndru­mători. Această hrană el o primeşte din cărţile rele, din fil­mele rele, din exemplele şi sfaturile rele pe care le poate vedea şi auzi la cei care au putere de îndrumare şi stă­pânire asupra lui. Această hrană otrăvitoare poate să pa­ră la înfăţişare bună.

Dar dacă ea, în loc să-l crească frumos în vorbire şi bun în purtare, îl creşte altfel, este cu atât mai primej­dioasă cu cât pare bună. Deprinderile rele sunt lăstarii firii celei vechi care dau pe dedesubtul altoiului nou, din rădăcina şi tulpina lumească din noi.

Aceşti lăstari iau din ce în ce tot mai mult din pu­terea şi din viaţa altoiului celui nou. Iar dacă nu sunt înlăturaţi şi nimiciţi îndată ce se ivesc, pot aduce uscarea şi pierderea făpturii noi care este încă tânără şi slăbuţă. Aceste deprinderi rele se văd totdeauna de departe la orice fiinţă nou altoită în Hristos. Căci ele dau năvală una după alta pe tulpina lui dacă nu sunt rupte îndată ce apar.

Deprinderile rele se văd la om îndată, aşa cum se văd dinţii cei stricaţi în gura cui îi are. Ele urâţesc viaţa oricui le are şi îi strică frumuseţea totală a celorlalte părţi pe ca­re le-ar mai avea. Iar tovărăşiile rele sunt prietenii pe care tânărul cre­dincios şi-i face. Şi împreună cu care îi place să umble, să stea şi să petreacă. Cu care se însoţeşte şi care îl atrag pe drumuri pierzătoare.

Aceste trei primejdii sunt infecţia, murdăria şi micro­bii care aduc îmbolnăvirea păcatului şi pot du­ce la moar­tea sufletească. De aceea după cum este de însemnat lucru să că­u­tăm orice este bine, încă şi mai însemnat lucru este să ne ferim de orice este rău.

Între aceste două mari griji trebuie să se des­făşoare viaţa noastră cea sufletească şi să ducem lupta mântuirii noastre pentru a creşte oameni sănătoşi, fiinţe desăvârşite, credincioşi împliniţi, folositori Făcătorului nostru şi se­menilor noştri. Şi, ca să nu ajungem nişte stârpituri neno­rocite, nişte făpturi monstruoase, nişte plăgi ruginite pe Trupul lui Hristos şi al Sfintei Sale Lucrări.

Dragă suflet tânăr, te rog ia, deci, bine seama şi deschide-ţi atent ochii şi mintea, ca să vezi şi să ştii să te fereşti totdeauna cu cea mai mare grijă de aceste trei mari primejdii. Ele sunt ca bolile inf­ecţioase şi molipsitoare: de la alţii le poţi lua şi tu. De la tine le pot lua şi alţii. E mai uşor să previi boala decât s-o vindeci.

Întâi: cercetează bine ce îndrumări primeşti. Ce cărţi citeşti. Ce învăţături ţi se dau. Lumina Cuvântului Sfânt te va călăuzi ce să asculţi din ceea ce ţi se spune, ce să păstrezi din ceea ce citeşti, ce să urmezi din ceea ce ţi se arată. Tot ce nu se potriveşte cu evlavia şi cu sfinţenia trăi­rii lui Hristos nu primi în mintea ta, nici în inima ta, nici în umblarea ta.

Dacă te vei hrăni cu stăruinţă din Cuvântul lui Hris­tos, El te va face să nu primeşti şi să nu doreşti nici o hra­nă infecţioasă în fiinţa ta.

În al doilea rând: fii totdeauna atent asupra ta însăţi. Cercetează-te şi cercetează-te mereu: ce gesturi ai, ce gusturi ai, ce manifestări, ce dorinţe, ce obiceiuri, ce înclinaţii îţi stăpânesc fiinţa ta.

Spre ce ţi se îndreaptă mai cu plăcere ochii, spre ce ţintesc mai stăruitor gândurile tale, spre ce-ţi alunecă închipuirea mai cu plăcere şi mai des.

Vino cu toate acestea în lumina rugăciunii şi aşează-le în faţa lui Hristos, ca să vezi de unde vin şi ce sunt. Iar dacă acestea se dovedesc a fi lăstari ai firii celei vechi, rămăşiţe ale păcatului şi poftei celei lu­meşti încă nerăstignite în tine, zdrobeşte-le îndată şi fără cruţare. Nimiceşte-le cu puterea rugăciunii, a postului, a ajutorului lui Hristos. Pentru ca Hristos să rămână în tine şi tu să poţi creşte şi rodi pentru El, prin curăţia şi sfinţirea vieţii tale.

Şi, în al treilea rând: fii cu cea mai mare grijă cu cine te însoţeşti şi ce fel de tovărăşii îţi faci. Nu te împrieteni grăbit cu nimeni şi nu te încrede uşor în oricine.

Cercetează mai întâi prin Duhul lui Hristos cine sunt cei cu care vrei să mergi sau vreau să meargă cu tine.

Ce prieteni au ei, ce deprinderi au? Ce fel de căi şi ce fel de ocupaţii? Dacă îi vezi că iubesc felul lumesc de viaţă…, dacă vorbesc uşuratic şi lumesc, dacă umblă cu pofte lumeşti, cu chip lumesc, cu căi şi petreceri lumeşti, ori străine de învăţătura şi credinţa ta, – fereş­te-te de ei.

Fereşte-te mai grabnic şi mai atent decât de orice alte primejdii, căci pe foarte mulţi oameni credincioşi i-au târât în pierzare tovărăşiile necredincioase. Şi multe de­prinderi bune au fost nimicite de tovărăşiile rele. Foarte curând aceste rele tovărăşii te pot nimici şi pe tine. Înfăptuirea lucrurilor bune au în ele două bine­faceri:

Întâi, că te fac să creşti şi să te desăvârşeşti în lumina lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu şi fericirea ta. Iar apoi, te vor păzi de păcate, de rătăciri şi de moarte. De aceea roagă-te neîncetat şi luptă să fii izbăvit de tot ce este rău, ca să poţi face şi rodi tot ce este bine.

Slavă Ţie, Atotputernic şi Bun Dumnezeul nostru, Părinte al sufletului meu. Eu Te rog neîncetat, îndeamnă-mi prin Duhul Tău inima şi gândurile mele cu foame şi cu sete spre hra­na şi băutura Cuvântului Tău cel Sfânt. Ca să nu mai flămânzesc şi să nu mai însetez niciodată de nimic altceva. Dar şi să mă fereşti de orice hrană care mi-ar putea îmbolnăvi şi ucide fiinţa mea cea nouă. Înlătură din viaţa mea, Te rog, Doamne, orice de­prindere rea şi ajută-mă să-mi pot deprinde toate mă­dularele fiinţei mele numai cu ceea ce este frumos, curat, adevărat şi bun.

Şi fă-mă, Bunule Doamne, să iubesc şi să mă alipesc din tot sufletul meu numai de copiii Tăi, fraţii mei cei credincioşi. Să caut prietenia acelor semeni care sunt vrednici şi cinstiţi, evlavioşi şi buni. Dragostea familiei Tale Sfinte, a Lucrării Tale Sfinte, a Casei Tale Sfinte. Ca să pot ajunge cu toţi ai mei şi împreună cu toţi ai Tăi la viaţa veşnică. Amin.

Traian Dorz, Cărarea tinereții curate