Evanghelia Duminicii după Nașterea Domnului – Pr. Iosif Trifa

“Iar după ce s-au dus magii, iată, îngerul Domnului, în vis, se arătă lui Iosif, zicând: Sculându-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt, şi stai acolo până voi zice ţie, căci Irod vrea să caute Pruncul şi să-L piardă pe El. Iar el, sculându-se, a luat Pruncul şi pe Mama Lui, noaptea, şi s-a dus în Egipt. Şi a fost acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de la Domnul prin proorocul ce zice: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”.

Atunci Irod, văzând că s-a batjocorit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând, a omorât pe toţi pruncii care erau în Vifleem şi întru toate hotarele lui, de doi ani şi mai mici, după vremea care cercase de la magi. Atunci s-a plinit ceea ce s-a zis de Ieremia proorocul, care zice: „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire şi ţipăt mult; Rahila plânge pe fiii săi şi nu vrea să se mângâie, pentru că nu sunt”. Iar după ce a murit Irod, iată, îngerul Domnului, în vis, se arătă lui Iosif în Egipt, zicând: „Sculându-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, că au murit cei care căutau sufletul Pruncului!” Iar el, sculându-se, a luat Pruncul şi pe Mama lui şi a venit în pământul lui Israel. Iar auzind că Arhelau împărăţeşte în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său s-a temut să meargă acolo; luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileii. Şi, venind, a locuit în cetatea ce se numeşte Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin prooroci că Nazarinean Se va chema” (Matei 2, 13-23).

Când eram copil mă îngrozeam de câte ori citeam în istoria biblică sau auzeam la biserică citindu-se această evanghelie. Groaza o am şi acum, numai că felul ei s-a schimbat. Acum mă îngrozesc gândindu-mă că şi azi este un Irod care caută pruncii să-i taie. Acest Irod e vrăjmaşul diavol care umblă neîncetat să strice viaţa tinerilor şi să ucidă sufletul lor. Este mai mare şi mai rău acest tiran decât cel din evanghelie, pentru că acesta caută să ucidă sufletul; şi scris este în Evanghelie: „Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide, ci vă temeţi mai vârtos de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă” (Matei 10, 28). Părinţii au datoria să-şi apere pruncii de acest Irod ucigător de suflete. Dar, o, ce lucru grozav văd eu acum în lume? Părinţii de azi dorm liniştiţi de seara până dimineaţa, în vreme ce copiii lor umblă nopţile, şi vrăjmaşul Irod le răneşte sufletul. Părinţii din evanghelie au plâns cu mare tânguire moartea pruncilor, dar părinţii de azi omoară sufletul pruncilor lor şi nici habar nu au. „Când tu vezi pe un om că bate pe copilul tău – zice Sfântul Ioan Gură de Aur – te superi, te mânii, te aprinzi şi năvăleşti asupra făptaşului. Dar când vezi pe satan în toate zilele rănind şi bătând pe copilul tău şi amăgindu-l la păcat, te uiţi cu nepăsare şi nu cauţi să mântuieşti pe copilul tău”.

Ba încă unii părinţi ajută parcă lui Irod: dau în gura pruncilor, o dată cu laptele, şi sudalma şi se mândresc cu „vitejiile” cele rele ale copiilor lor.

O, cum s-a stricat tinerimea zilelor noastre! Vezi tineri, abia ieşiţi de sub aripile părinţilor, pe toate drumurile cu ţigara şi sudalma în gură. Eroii crâşmelor și chefurilor sunt azi tineri care n-ar trebui să cunoască acest drum al pieirii. Vina acestui rău o poartă, în primul rând, părinţii. Bătrânii noştri nu erau aşa de ocoşi şi de învăţaţi ca nepoţii lor de azi, dar, în schimb, aveau mai multă înţelepciune de viaţă. Numele de „casă” era la bătrânii noştri un nume sfânt pe care îl apărau cu ochi de vultur şi mână de fier. În vremea bătrânilor noştri „tata”, din casă, era acela care mişca toate şi fără voia şi ştirea lui nu se putea mişcă nimeni. Însă multe mame şi mulţi taţi de azi dorm liniştiţi de seara până dimineaţă, în vreme ce copiii lor umblă nopţile, se îmbată şi îşi otrăvesc sufletul. Părinţilor! Nu lăsaţi pe copiii voştri nicăieri unde se bea alcool şi unde se petrece cu alcool, căci cu acest duh rău strică şi ucide satan sufletul copiilor voştri! Dar creşterea cea bună şi mântuirea tinerilor din ispitele pierzării nu stau numai în aceea să-i închideţi pe copii în casă, să-i opriţi să nu meargă colo şi colo (de multe ori din ce opreşti pe cineva de la ceva anumit, mai tare se duce acolo). Silinţele părinţilor trebuie să se îndrepte mai ales într-acolo ca odraslele lor să-L afle cu adevărat pe Mântuitorul. Apropiaţi copiii voştri de Cel ce a zis: „Lăsaţi copii să vină la Mine!” Bună este grija părinţilor, bună este şi sfada, de lipsă câte o dată şi varga, dar când l-ai adus pe copilul tău cu adevărat la Mântuitorul, atunci poţi rupe varga şi sfada nu-ţi mai trebuie; atunci poţi dormi liniştit şi poţi muri liniştit, căci copilul tău are cea mai bună zestre şi moştenire ce nu se vor lua de la el, aşezate fiind pe temelia cea de piatră. Însă ca să-L poată afla copilul tău pe Mântuitorul, trebuie tu însuţi să-L cunoşti mai întâi și să trăieşti o viaţă cu El. În zadar îi predici copilului tău despre Mântuitorul şi Evanghelia Lui, când el nu te vede trăind pe tine această viaţă. Pilda vieţii noastre este predica şi învăţătura cea mai bună sau cea mai rea pentru copiii noştri.

Părinţilor! Un ogor ce aşteaptă semănatul şi sămânţa este sufletul copilaşilor voştri. Voi sunteţi răspunzători înaintea lui Dumnezeu despre ce fel de sămânţă semănaţi în ogorul sufletesc al copiilor voştri. O ceară caldă este sufletul copiilor voştri. Voi sunteţi răspunzători înaintea lui Dumnezeu despre ce fel de slove şi ce fel de tipar apăsaţi în această ceară. În casa voastră, tu, tată şi mamă, trebuie să fiţi ceea ce este preotul în biserică şi dascălul în şcoală. Fără voi şi fără ajutorul vostru, nici preotul, nici dascălul nu pot face nimic. În căsuţa voastră este începutul îndreptării omului şi cea dintâi răspundere sufletească pentru această îndreptare pe voi vă apasă.