Resurse

#100EsențeDuhovnicești – 41

Mâna lui Dumnezeu se poate lungi ori se poate scurta după starea fiecăruia dintre noi. – Traian Dorz

Liturghia în închisoare – Traian Dorz

În vremea aceasta s-au petrecut acolo multe…

În dormitorul vecin cu noi, cum am spus, mai erau câţiva fraţi, din lotul celor condamnaţi la Craiova…

Am mai cerut şi ajutorul acestora, spre a-l trezi pe Moldoveanu. Dar cerbicia lui nu numai că nu ceda nimic din susţinerile sale, dar îi şi dispreţuia pe aceşti fraţi, pentru puţina lor cunoaştere şi pentru încredinţările lor „formaliste“.

#100EsențeDuhovnicești – 40

Este adevărat că, față de noi singuri, Satana e un vrăjmaș destul de tare, însă uniți cu Domnul Iisus, noi suntem de o mie de ori mai tari decât el. – pr. Iosif Trifa

Mai presus de orice – Traian Dorz

Psalmul 47, versetul 9

Mai presus de orice pricepere omenească este Dumnezeu… Iar dacă este mai presus El, orice om trebuie să priceapă că Mărimea Fiinţei lui Dumnezeu şi lucrările Puterii şi Înțelepciunii Sale, şi Tainele Acţiunilor Lui şi Eternitatea Nemărginirii Sale, nu pot fi nici pricepute, nici explicate omeneşte. Dacă adâncul bogăţiei înțelepciunii şi Ştiinței lui Dumnezeu este de nepătruns şi căile Sale, sunt atât de neînţeles pentru noi, oamenii (Romani 11, 33), atunci pătrunderea şi Înțelegerea acestora este mai presus de orice pricepere omenească.

El a pus capăt războaielor – Traian Dorz

Psalmul 46, versetul 9

O, ce lung șir de dureri, de nenorociri și de jertfe au provocat în toată istoria omeniri pe pământ războaiele dintre oameni!… Dintre toate durerile omenirii nici unele n-au fost atât de amare și de îndelungi. Cât de adâncă este în inima fiecărui om dorința să nu mai fie războaie!… Să vină odată vremea binecuvântată în care mintea sănătoasă și simțămintele chibzuite să pună stăpânire peste acțiunile oamenilor. Și oriunde s-ar mai ivi o mână criminală care să vrea să ațâțe iarăși focul războiului undeva, să fie prinsă de toți, răsucită și legată.

După șirul lung și fioros al atâtor războaie care au înspăimântat istoria omenirii, în afară de cruzimile câtorva năvăliri mai vechi, nici unele n-au însângerat pământul atât de de cumplit ca aceste două mari războaie din veacul acesta din urmă. După nici unele dinainte n-au rămas atâtea răni pe trupurile și pe sufletele oamenilor, ca după acestea, dar nici atâta oroare și teamă de un și mai cumplit blestem al unui alt război care s-ar putea iarăși să vină.

În groaza unui alt nou pârjol, a cărui mărime și grozăvie nici nu ne-o mai putem închipui, cu puterea armelor nemaipomenite pe care omenirea le are astăzi, orice minte omenească sănătoasă stă plină de îngrijorare și de cutremur și este gata să facă orice, numai să poată fi împiedicată, depărtată primejdia aceasta, nu numai de la casa și hotarele sale, ci și de pe întregul pământ. Căci pământul a devenit acum atât de mic, încât suntem vecini cu toți oamenii din lume, ca și cu cei de lângă curtea noastră.

O Doamne, Dumnezeule Atotputernic, noi nu dorim nici astăzi şi n-am dorit niciodată răul nimănui, fiindcă urâm orice izvor al păcatului şi tot ce poate fi aducător de nenorocire cuiva. Urâm şi respingem tot ce poate chinui pe semenul nostru, tot ce-l poate face să plângă cu durere, tot ce-l poate întrista şi păgubi, în oricât de mică măsură, dar cum să nu urâm noi atunci cu atât mai mult dezlănțuirea nenorocirii războaielor, după care totdeauna a fost mai rău de toţi şi nu mai bine de nimeni.

În afară de aceasta, dorinţa cu care luptăm, muncim şi sfătuim pentru pacea și bună învoirea dintre toți oamenii, puternicul nostru sprijin şi marea nădejde pe care ne bizuim este puterea Ta, Doamne, care va pune odată capăt războaielor pe tot pământul. Dumnezeule al Păcii și al Armoniei, ai milă de toţi oamenii şi intervino îndurător, linișteşte duhurile aţâţate de ură, de lăcomie, de răzbunare și de durere…

Doamne, acest mic pământ pe care locuim toți, acest mic adăpost în care trebuie să stăm cu toţii, este mai amenințat acum ca oricând de cel mai nimicitor pârjol care a putut trece peste el de la facerea lui…

Opreşte, Doamne, te rugăm, mâna criminală care umblă să-i pună focul care ar putea mistui într-o clipă şi pe victime şi pe ucigași.

Căci numai Tu Singur ai putea şti ce va mai rămâne din tot pământul acesta după ce s-ar împrăştia fumul prăpădeniei… (II Petru 3, 10-12). Pune capăt tuturor războaielor, Doamne! Dă minte paşnică tuturor conducătorilor de popoare, spre a-şi putea întinde mâinile iubirii unii altora, lor, care în primul rând vor răspunde în fața Ta şi în fața viitorului de soarta celor pe care îi conduc. Pune în inima tuturor oamenilor un duh paşnic de frățietate față de toți ceilalți oameni. Trezeşte conștiința universală a omului în fiecare om, spre a dispare duhul sectar, îngust şi fioros de fiară din fiecare fiinţă de pe toată fața pământului. Și fă astfel, Doamne, să vină mai curând vremea de pace şi libertate în care cunoştinţa Ta să umple tot pământul cu iubirea şi armonia Ta, singurele care pot pune pe totdeauna capăt tuturor războaielor şi pot asigura fericirea tuturor făpturilor Tale, Doamne. Amin.

#100EsențeDuhovnicești – 39

Până când stai și tu cu „mâinile în sus”, până când petreci o viață de rugăciune, biruiești păcatul; dar îndată ce „lași mâinile în jos” – îndată ce slăbești cu rugăciunea – te biruie patimile și păcatele. – pr. Iosif Trifa

La ierarhi din Moldova – Traian Dorz

În ziua de 19 mai, după ce am pregătit alte două exemplare din albumul „Taină și Minune” și altele din „Memoriul” nostru, am luat drumul spre Episcopia de la Roman și Mitropolia de la Iași.

Am luat cu mine ca însoțitori pe doi din frații buni, Nelu de la Hunedoara și Ionuț de la Hălmagiu, și am plecat toți împreună cu cei doi frați, Viorel și Gicu de la Suceava.

La Episcopia de la Roman era numai episcopul-vicar Ioachim Mareș, pe care îl cunoșteam ca fiind un binevoitor al Oastei încă de pe când fusese preot întâi la Leorda lângă Comănești, apoi în Bacău…

Chiar dacă… – Traian Dorz

Psalmul 46, versetul 3

Adevărata credinţă este ca adevărata dragoste: statornică pe totdeauna, în orice vreme, în orice stare, în orice loc şi în orice întâmplare. Adevăratul credincios nu pune condiţii lui Dumnezeu: cât să creadă, până când — şi din ce loc să nu mai creadă ca la început sau cât loc din inimă şi din viaţă să-I dea. Ci primeşte el condiţiile puse de Hristos oricui care crede şi care vrea să-L urmeze pe El.

#100EsențeDuhovnicești – 38

În mișcarea Oastea Domnului nu are nimeni niciun merit. Tot meritul este al suflării Duhului Sfânt. Oastea Domnului a ieșit din suflarea Duhului Sfânt și va trăi numai până când va sta sub această suflare și va fi alimentată de această suflare. – pr. Iosif Trifa

O cântare înțeleaptă – Traian Dorz

Psalmul 47, versetul 7

În tot ce credința şi dragostea noastră Îi aduc lui Dumnezeu, trebuie să fie înțelepciune. Înțelepciunea care vine de sus (Iacov 3, 17). Această înțelepciune trebuie să călăuzească pe omul lui Dumnezeu în toate ale sale. Ea trebuie să îndrume izbucnirile credinței şi iubirii față de Dumnezeu şi între semenii noştri. Tot ceea ce nu este îndrumat de chibzuința înțelepciunii, de bunul ei simț, de evlavia şi măsura ei, este nepotrivit şi chiar vinovat înaintea lui Dumnezeu. Iar semenilor noştri le poate cauza de multe ori nu numai sminteli, ci mari nenorociri și suferințe. Credinţa fără înțelepciunea chibzuinței este dezordine.

Top